Comparație a indicilor de evaluare a dezvoltării economice pe plan internațional, incluzând țările membre ale Uniunii Europene și România

Dezvoltarea economică este un proces secvenţial, care presupune însă ameliorări continue ale capacităţii de producţie a bunurilor şi serviciilor, însoţite de schimbări adecvate ale modului de organizare la nivel de firmă şi al mediului de afaceri, precum şi ale managementului macroeconomic şi calităţii guvernării. Istoria omenirii relevă parcurgerea a diferite stadii de dezvoltare economică (ţările fiind catalogate ca având economie dezvoltată, nivel mediu de dezvoltare sau în curs de dezvoltare, unele dintre acestea din urmă fiind denumite economii în tranziţie sau economii emergente), vehiculându-se şi concepte legate de tipologia evolutivă a societăţii (industrială, post-industrială sau terţiară, informaţională şi, mai recent, bazată pe cunoaştere) sau de calitatea mediului înconjurător (dezvoltare durabilă).

La nivele inferioare ale stadiului de dezvoltare, creşterea economică este determinată de utilizarea factorilor primari de producţie (pământ, producţii cu grad scăzut de prelucrare, mână de lucru slab calificată), pe măsura avansării în stadii superioare, accentul mutându-se pe factorul capital (de regulă prin importul de tehnologii pe vectorul ISD). La stadii mai ridicate de dezvoltare, economiile se transformă din importatoare de tehnologii în generatoare de tehnologii, iar pe baza acumulărilor ştiinţifice pe scară largă, devin capabile să realizeze rate înalte de inovare, întărindu-şi competitivitatea pe piaţa globală.

În absenţa unor tehnici sau metodologii unanim acceptate, evaluarea stadiului de dezvoltare a unei ţări se dovedeşte un proces complex, existând o multitudine de factori care îl determină sau influenţează, precum şi o serie de caracteristici ce necesită a fi considerate. Pornind de la faptul că dezvoltarea economică implică şi bunăstare socială, precum şi de la dificultăţile de înţelegere a diferenţelor între naţiuni în privinţa standardului de viaţă, este necesar ca analiza indicatorilor economici să fie completată cu cea a indicatorilor sociali.

Într-o asemenea abordare, în care a fost elaborat şi studiul de faţă, pentru evaluarea nivelului de dezvoltare economico-socială a României comparativ cu alte ţări s-a calculat un indicator agregat, în urma unor iteraţii succesive şi sub restricţia disponibilităţii datelor, pe baza selectării a 6 indicatori economici (pe criterii de reprezentativitate sectorială, energetică, financiară ş.a.) şi respectiv 6 indicatori sociali (pe criterii de reprezentativitate a alimentaţiei, sănătăţii, educaţiei ş.a.):

1. PIB pe locuitor la PPC ($ / loc.)

2. Exportul pe locuitor ($ / loc.)

3. Număr tractoare la 1000 ha

4. Ponderea serviciilor în PIB (%)

5. Contul curent în PIB (%)

6. Intensitatea energetică (Consumul de energie în tep / 1 mil. $ PIB)

7. Utilizatori internet (% în pop.)

8. Consumul de calorii pe locuitor (cal/loc./zi)

9. Rata de şcolarizare în învăţământul superior (%)

10. Speranţa de viaţă (ani)

11. Cheltuieli pentru sănătate pe locuitor ($ / loc.)

INDICATORI ECONOMICI AI NIVELULUI DE DEZVOLTARE

Produsul Intern Brut pe locuitor, prin faptul că însumează rezultatul valorii adăugate din toate sectoarele de activitate - inclusiv soldul relaţiilor cu străinătatea - raportat la numărul populaţiei, reprezintă fără îndoială cel mai agregat indicator al nivelului de dezvoltare economică al unei ţări, fiind adesea utilizat în comparaţiile internaţionale, uneori acestea mergând chiar până la suprapunere. Nepunându-se în discuţie valenţele sale pentru relevarea performanţelor economiei, trebuie precizat însă că acest indicator suferă de unele lacune, legate nu atât de cele proprii oricărei încercări de a evalua dintr-un singur punct de vedere un fenomen complex, cum este dezvoltarea economică, cât mai ales pe seama exprimării sale într-o monedă unică, în cazul utilizării cursurilor de schimb oficiale, care nu ia în considerare puterea de cumpărare a monedelor naţionale din cadrul diferitelor state. Ca atare, în scopul atenuării impactului acestor deficienţe, a fost analizat produsul intern brut în dolari SUA la paritatea puterii de cumpărare (PPC), ceea ce, cu toate imperfecţiunile provenite din ajustarea cursurilor de schimb, contribuie la creşterea sensibilă a gradului de comparabilitate inter-ţări, precum şi a măsurii relevanţei sale, reflectând parţial şi imaginea standardului de viaţă al populaţiei.

Examinarea ierarhiei statelor în funcţie de nivelul acestui indicator relevă că primul loc este deţinut, de departe, de Luxemburg, cu cca 66 mii $/loc. Irlanda ocupă un surprinzător loc 2, cu cca 40 mii $/loc. (cu peste 40% faţă de media UE 25), în cazul acestui stat fiind remarcabilă viteza de recuperare a decalajelor existente cu două decenii în urmă (când era cotată, de exemplu, mult sub nivelul Italiei din acest punct de vedere), explicabilă prin rata înaltă a creşterii economice (între 5 şi 10% anual în perioada 1990-2005, ritm de cca 5 ori mai mare faţă de media UE 15), susţinută, în principal, de facilităţile cadrului fiscal şi masivul influx de investiţii străine. Ţările mari ale UE (Regatul Unit, Franţa, Germania, Italia, Spania) sunt concentrate pe un interval al indicatorului cuprins intre 26-30 mii $/loc., constatându-se o apropiere a nivelului lor de dezvoltare în ultimele decenii, cu o remarcă specială pentru ascensiunea rapidă a Spaniei, datorată în mare măsură fondurilor structurale pe care le-a atras de la UE.