Contabilitate consolidată - Metode de consolidare a conturilor

INTRODUCERE

În viața economică a diferitelor țări se întâlnesc atât agenți economici care își desfășoară activitatea ca entități juridice independente cât și grupuri de societăți legate între ele din punct de vedere economic și financiar, sub controlul sau influența uneia dintre ele. Grupurile de societăți reprezintă o realitate tot mai pregnantă a lumii contemporane. Societățile din cadrul grupului, având personalitate juridică elaborează fiecare situații financiare consolidate potrivit reglementărilor specifice stabilite de către fiecare țară. Informațiile oferite de situațiile financiare anuale individuale ale societăților componente ale grupului sunt insuficiente și irelevante, deoarece nu permit o apreciere corectă a situației economico- financiare a ansamblului. Situațiile financiare individuale nu reflectă activitatea comună a diferitelor societăți din grup. Necesitatea situațiilor financiare consolidate este evidentă, ele dau o imagine mai cuprinzătoare a situației reale a unui grup, imagine pe care nu o poate da ansamblul bilanțurilor societăților componente, ele permit exprimarea într-o manieră globală a situației financiare și a rezultatului grupului. Obiectivul situațiilor financiare consolidate este de a prezenta poziția financiară, performanțele și evoluția poziției financiare referitoare la unitățile cuprinse în grupul de societăți, ca și cum ar fi vorba de o singură societate. Subiectul consolidării îl constituie societățile din cadrul grupului, iar obiectul consolidării situațiile lor financiare anuale. Consolidarea situațiilor financiare este o tehnică de inginerie a contabilității financiare, care are ca finalitate producerea de informații necesare utilizatorilor externi. Ea este și un instrument de gestiune, deoarece permite să se clarifice relațiile complexe între filiale și societatea-mamă și să se compare rezultatele obținute cu obiectivele fixate. Situațiile financiare consolidate asigură agregarea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a veniturilor și cheltuielilor pentru a furniza o imagine globală și fidelă a grupului de societăți. Pentru un grup de societați, fie că activează la nivel național, regional sau mondial, a beneficia de informațiile furnizate prin intermediul situațiilor financiare consolidate reprezintă o bază reală și solidă pentru fundamentarea deciziilor de investiții, a deciziilor strategice și, nu în ultimul rând, a deciziilor managementului executiv.

O decizie de investiții fundamentată pe o informație contabilă viabilă, comparabilă, consolidată și reală este supusă unui grad sporit de succes.

CAPITOLUL I : DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETĂȚI. STABILIREA PERIMETRULUI DE CONSOLIARE ȘI ORGANIZAREA PROCESULUI DE CONSOLIARE A CONTURILOR

1.1. Grupul - problematică, concept, premise

Noțiunea de grup are la bază în mod deosebit noțiunea de control și putere. Noțiunea de control în cultura contabilă anglo-saxonă este înțeleasă ca puterea de a dirija polticile de exploatare și financiare ale unei entități. Un grup reprezintă un ansamblu de societăți, unde fiecare are personalitate juridică proprie, dar cu un centru unic de decizie, numit lider de grup. Noțiunea de grup o găsim intr-o formă extinsă și o forma restrânsă. Grupul, în forma extinsă, este format dintr-un lider de grup (societatea-mamă) și filialele sau asocieri în participație și întreprinderi asociate. În schimb, forma restrânsă a unui grup este format din societatea-mamă și filialele sale. Societatea-mamă reprezintă entitatea care controlează celelalte entități (>50% din capitalul filialei). Grupul poate fi definit ca un ansamblu constituit din mai multe societăți independente din punct economic și având un centru de decizie unic, cu denumirea de societatea-mamă. Grupul de societăți o entitate dominantă, care cuprinde mai multe entități juridice independente, dintre care doar una le controleză pe celelalte. În concepția economică, grupul este văzut ca ansamblu de mijloace utilizate pentru a putea realiza în condiții optime strategia financiară, comercială sau industrial. Putem considera că este vorba de un grup chiar și în situațiile în care, un serviciu financiar și administrative poate presta servicii pentru mai multe entități, în baza unor relații existente. Într-o asemenea apreciere se pornește de la forma de dominare cel mai ușor măsurabilă, înspre forma cea mai accesibilă. Este vorba de dominare tehnologică, comercială, juridică și financiară². Noțiunea de grup, din punct de vedere juridic, este foarte puțin tratatăde diferitele ramuri ale dreptului. Grupul nu are personalitate juridică și nici existență juridică. Prin urmare, toate societățile din cadrul unui grup sunt, din punct de vedere juridic, independente și autonome.