Controlul financiar preventiv

Acțiunea statului, este impusă și condiționată de dispoziții legale care prevăd imperativ regulile de realizare a veniturilor și de utilizare a acestora pentru necesităti de interes public. Existența unor reguli cu caracter imperativ impune o acțiune de control care să garanteze respectarea acestora. Conform art. 23 din Legea nr. 500/2002 “Controlul financiar preventiv intern se exercita asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public în condițiile legii.Legătura intrinsecă între actul de gestiune și controlul acestuia a facut ca sistemul de finanțe publice (contabilitate publică) să fie definit ca “ansamblul normelor juridice și tehnice aplicabile execuției, descrierii, înregistrării și controlului operațiunilor financiare ale organismelor publice.”

Controlul financiar preventiv a fost organizat pentru prima dată în România în anul 1948 , suferind în timp mai multe modificări. Controlul financiar preventiv a constituit inițial un atribut al conducătorilor compartimentelor financiar-contabile, fiind apreciat că aceștia aveau pregătirea profesională de specialitate, capacitatea de a cunoaște și de a interpreta acte normative.

În 1959, o nouă reglementare instituie posibilitatea delegării atribuțiilor specifice controlului financiar preventiv unui număr mai mare de personal, cu condiția ca persoanele desemnate să facă parte din compartimentul financiar-contabil. În același timp s-a introdus „certificarea de compartiment”, prin care șefii diferitelor structuri funcționale își asumau răspunderea pentru controlul tehnic al operațiunilor.

O altă etapă în organizarea controlului financiar preventiv începe în anul 1970, când se introduc alte modificări legislative cu privire la această activitate: reducerea operațiilor supuse vizei până la cele cu caracter patrimonial (intrări- ieșiri de resurse materiale și bănești) , posibilitatea de a constitui compartimente distincte în cadrul entității publice pentru activitatea de control financiar-preventiv.

Prin Legea nr.2 /1973 a fost înființată Curtea Superioară de Control Financiar , care funcționa pe lângă Consiliul de Stat. Curtea era abilitată să exercite atribuții de control financiar și jurisdicționale:

- asigura reglementarea unitară a organizării și exercitării controlului financiar preventiv;

- se consolidează poziția conducătorilor compartimentelor de contabilitate;

- se lărgește sfera operațiilor supuse controlului financiar preventiv, verificările specifice vizând și necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor, pe lângă aspectele de legalitate;

- se prevede dreptul curții Superioare de Control Financiar de a exercita un control financiar preventiv extins ( la nivelul unor instituții de stat sau autorități publice) .

Actele normative care au reglementat activitatea de control financiar preventiv începând cu anul 1970 au foat abrogate în 1991 . Noile reglementări prevăd în mod expres responsabilitatea ordonatorilor de credite, indiferent de nivelul acestora (principali, secundari, terțiari) și a conducătorilor celorlalte entități publice, de a organiza activitatea de control financiar preventiv. În același timp, se stipulează că persoanele implicate în activitatea de control financiar preventiv nu pot viza operațiunile pe care le vizează (principiul separării atribuțiilor).

Începând cu anul 1999 este în vigoare O.G. nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările și completările ulterioare, ce reglementează controlul intern/ managerial, inclusiv controlul financiar preventiv la entitățile publice .

Obiectivele generale ale controlului intern / managerial sunt:

- realizarea atribuțiilor entității publice în condiții de regularitate, economicitate și eficiență;

- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

- respectarea legislației și a deciziilor conducerii;

- dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare și difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și informarea publică prin proceduri specifice.

Obiectivelor stabilite pentru controlul intern/ managerial le sunt atașate atât cerințe generale, cât și cerințe specifice:

a) cerințe generale:

- evaluarea sistematică și asigurarea unui nivel acceptabil al riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor și operațiunilor;

- asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere și execuție;

- asigurarea integrității și competenței personalului de conducere și execuție;

- stabilirea unor obiective specifice adecvate, cuprinzătoare, rezonabile și integrate misiunii entității publice și obiectivelor de ansamblu;

- supravegherea permanentă a activității personalului de conducere și a personalului de execuție și intervenția promptă, corectă și responsabilă când se constată încălcări ale legalității și regularității unor operațiuni;

b) cerințe specifice:

- documentarea tuturor operațiunilor privind controlul intern/managerial, precum și a tuturor operațiunilor instituției și arhivarea corespunzătoare acestora;

- asigurarea aprobării și efectuării operațiunilor de către persoanele special împuternicite în acest sens;

- separarea atribuțiilor privind efectuarea operațiunilor între persoane, astfel încât aprobarea, controlul, efectuarea și înregistrarea să fie realizate de persoane diferite;

- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile ;

- accesarea resurselor și documentelor numai de către persoanele îndreptățite și responsabile în legătură cu utilizarea și păstrarea acestora.