Creditul Neguvernamental

Notiunea de credit este de origine latina si provine de la creditum credere, care presupune a avea incredere, a crede, a credita. Creditul reprezinta increderea pe care o persoana numita creditor o acorda altei persoane numita debitor careia ii da in prezent bani sau alte valori sub forma de imprumut care ii vor fi restituite la o data determinata numita scadenta, impreuna cu o anumita dobanda ce reprezinta pretul capitalului imprumutat. Creditul presupune asadar existenta increderii.

Prin intermediul creditului se mobilizeaza capitalul temporar disponibil din economie (de la agentii economici si de la populatie) de catre banci care il utilizeaza impreuna cu resursele proprii (capital social + rezerve) pentru acordarea de imprumuturi persoanelor fizice si/sau juridice.

Necesitatea creditului bancar rezulta din faptul ca acesta reprezinta o parghie economica cu ajutorul careia se evita imobilizarile de fonduri banesti, fiind in acelasi timp utilizat pentru desfasurarea in bune conditii a procesului de productie, a celui de circulatie si de vanzare a marfurilor si serviciilor.

Creditul indeplineste un rol important in gospodarirea rationala a resurselor (materiale, umane, financiare) fapt ce contribuie la intarirea disciplinei economico-financiare, la reducerea costurilor de productie, la cresterea productivitatii muncii, a competitivitatii produselor precum si la cresterea PNB (produs national brut).

Pentru evidentierea caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea elementelor incluse in raporturile de creditare:

1.participantii la rapotul de credit;

2.promisiunea de rambursare;

3.garantarea creditului;

4.scadenta;

5.dobanda (pretul creditului).

1.Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti in literatura de specialitate cu termenul “ subiecte ale raportului de credit”. Analiza participantilor la raportul de credit evidentiaza marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea in trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia, statul, agentii economici.

Agentii economici detin o importanta pozitie in randul creditorilor, in cazul in care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata monetara sau de capital. Disponibilitatile monetare degajate de intreprinderi se constituie in resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare, fie in mod direct, fie prin intermediul bancilor si al altor institutii financiare.