Datoria Publică

Concept și conținut

În toate țările membre ale Uniunii Europene, autoritățile administrației locale au dreptul să contracteze împrumuturi de pe piețele financiare sau de la instituțiile de credit.

Din punct de vedere juridic, împrumutul de stat apare ca o înțelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică, pe de o parte, și stat, pe de alta, prin care prima consimte să pună la dispoziția statului, cu titlu de împrumut, o sumă de bani, iar acesta din urmă se angajează să o restituie în anumite condiții, suportând o anumită plată pentru suma împrumutată. În contractarea împrumutului, statul stabilește condițiile de plasare, rambursare și plată, iar persoanele au libertatea să se pronunțe asupra participării.

Statele UE stabilesc anumite reguli prudențiale în legătură cu împrumuturile de stat și iau în calcul menținerea în anumite limite a indicatorilor precum datoria publică, datoria serviciului public, gradul de îndatorare, presiunea fiscală, dar și alți indicatori macro și microeconomici care determină încadrarea în criteriile de convergență stabilite de Tratatul de la Maastricht.

Datoria publică cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de stat, de unitățile administrativ-teritoriale și de alte instituții de drept public și nerambursate la un moment dat, indiferent de data exigibilității lor. Ea cuprinde, deopotrivă, datoria față de persoanele fizice și juridice interne, ca și cea față de străinătate. Astfel definită datoria publică prezintă o importanță deosebită pentru înțelegerea situației financiare a unei țări, a gradului său de îndatorare a creditului de care aceasta se bucură, a relației existente între balanța creanțelor și angajamentelor și balanța de plăți externe.

Gradul de îndatorare a țării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei publice în produsul intern brut. Acest indicator arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an este grevată de datoria publică. Are, însă, o valoare teoretică, întrucât nici o țară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta după efectuarea prelevărilor la fondul de consum și formarea brută de capital.

Pentru comparații internaționale se mai poate utiliza, în afară de gradul de îndatorare, și exprimarea tuturor obligațiilor asumate de stat prin contractarea de împrumuturi într-o monedă internațională.

Banii care fac obiectul datoriei publice sunt împrumutați sub diferite forme și provin dintr-o varietate de surse, cum sunt:

1. împrumuturi interne, care sunt făcute pe lângă persoane private, agenți economici și instituții din interiorul țării;

2. împrumuturi externe, care sunt avansate de către persoane private, agenți economici sau instituții străine și guverne străine;

3. împrumuturi internaționale, care sunt împrumuturi externe făcute pe lângă instituții internaționale cum ar fi Fondul Monetar Internațional sau Banca Mondială.

Datoria publică se stabilește și se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală și datoria publică locală.

Clasificarea datoriei publice:

- în funcție de termenul pe care se contractează:

- datorie publică pe termen scurt (flotantă);

- datorie publică pe termen mediu și lung (consolidată).

- în funcție de calitatea creditorilor:

- datorie publică brută: valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea;

- datorie publică netă: nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

Obligațiile statului rezultate din împrumuturile contractate și garantate de stat pe o perioada de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publică, respectiv totalitatea obligațiilor financiare pe care le pot contracta și garanta autoritățile administrației publice centrale și locale pe o perioada de 1 an, este stabilit anual prin lege.

Datoria publică guvernamentală

Datoria publică guvernamentală internă

Datoria publică guvernamentală internă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligațiilor financiare ale statului provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valută, inclusiv sumele ultilizate temporar din disponibilitățile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanțarea temporară a deficitelor bugetare.

Datoria publică guvernamentală internă este generată de:

- titlurile de stat în monedă națională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piața internă, rambursabile din resurse bugetare;

- împrumuturile de stat de la Banca Națională a României destinate acoperirii golurilor de casă între încasările și plățile bugetare;

- împrumuturile de stat de la bănci comerciale;

- împrumuturile de stat de la alte instituții financiare interne, persoane juridice române, în condiții rezultate în urma negocierilor;

- împrumuturi temporare din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului;

- garanții de stat la împrumuturi interne contractate de diverși debitori.