Determinarea decalajului dintre două județe din două regiuni diferite - Iași vs Timiș

I. Prezentarea generală a judeţelor Iaşi şi Timiş

I.1. Judeţul Iaşi

Situat în partea de nord-est a României, Judeţul Iaşi este mărginit la vest de râul Moldova şi la est de râul Prut (care constituie şi graniţa cu Republica Moldova). Cu o suprafaţă de 5476 Kmp, Iaşul este un judeţ mediu ca întindere, reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării (ocupând locul 23 între celelalte judeţe ale României).

Organizarea administrativă a judeţului Iaşi cuprinde la 1.VII.2008 un număr de 2 municipii (Iaşi şi Paşcani), 3 oraşe (Hârlău, Podu Iloaiei şi Târgu Frumos), 94 comune şi 418 sate. Reşedinţa judeţului este municipiul Iaşi, unul dintre cele mai importante oraşe ale României (cu o populaţie la 1 iulie 2008 de 313994 locuitori), acesta ocupa locul II după municipiul Bucureşti.

Populaţia Judeţului Iaşi la 1 iulie 2008 era de 826552 locuitori, reprezentând 3,8% din populaţia totală a României (Judeţul Iaşi ocupând locul 2, după municipiul Bucureşti); din totalul populaţiei, 47,4% locuieşte în mediul urban, iar 52,6% în mediul rural.

Relieful judeţului este deluros. Partea centrală şi nord-estică este dominată de dealuri şi podişuri interfluviale joase, udate de râurile Bahlui şi Jijia, având versanţi afectaţi de alunecări de teren şi lunci inundabile. Partea de vest cuprinde culmi deluroase şi platouri înalte (de peste 400 m), având şi zone reprezentate de luncile râurilor Siret şi Moldova. Partea de sud are un relief înalt şi masiv (350 – 450 m), străbătut de afluenţii râurilor Bârlad şi Vaslui.

Clima este temperat – continentală, cu variaţii ale temperaturii între -360C + 400C, media anuală în perioada 1901 – 2000 fiind de +9,50C.

Reţeaua hidrografică este formată din râuri cu dimensiuni variabile şi iazuri rezultate din lucrările hidroameliorative efectuate pentru evitarea inundaţiilor şi pentru stocarea excesului de apă necesară în perioadele secetoase.

Resursele naturale ale judeţului sunt de interes local (nisipuri, pietrişuri, argile, ape minerale etc.). Vegetaţia naturală este specifică silvo-stepei, iar cea silvică este reprezentată de păduri de foioase. Fauna include specii de interes cinegetic: capra roşie, mistreţul, lupul, vulpea, iepurele, păsări de penaj ş.a.

Bogăţia solului este dată de existenţa a peste 380 mii ha teren agricol, din care: 67,2% teren arabil; 28,4% păşuni şi fîneţe; 4,4 % vii şi livezi; pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră însumează cca. 98 mii ha, iar apele şi bălţile, 4 mii ha (în anul 2007).

Economia

Datorită reliefului, economia este centrată pe agricultură. Industria există doar în orașe.

Ramurile industriale predominante sunt:

- industria chimică.

- industria farmaceutică.

- industria metalurgică și de utilaje grele.

- industria textilă.

- industria alimentară.

Industria ușoară: Din 2005 până în 2008, numărul angajaților din domeniul confecțiilor a scăzut cu 50%, ajungând la 15 mii de persoane. Cei mai multi angajați sunt în confecții, aproximativ 8.200. Restul sunt angajați în pielărie și încălțăminte, 1.320, și în textile aproximativ 1.100.

Cu excepţia potenţialului agricol şi a materiei prime obţinute din agricultură, judeţul Iaşi nu beneficiază de resurse naturale care să permită susţinerea industriei pe baza materiilor prime locale. Industrializarea forţată a celor două municipii (Iaşi şi Paşcani) din timpul regimului comunist a urmărit dezvoltarea unor unităţi industriale a căror activitate urmărea prelucrarea resurselor provenite din alte judeţe ale ţării sau din importuri.

Se constată un număr de 16 firme la 1000 locuitori, cele mai multe la nivel de regiune ceea ce semnifică un spirit antreprenorial ridicat la nivel regional, dar sub media naţională.

Trecerea de la o dezvoltare economică bazată pe industrializarea forţată, energointensivă, la una care să funcţioneze după regulile economiei de piaţă, a fost bruscă, fără o pregătire prealabilă.

Obiective culturale şi turistice

„Ţinutul Iaşi”, menţionat astfel la 1716 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, a cunoscut o istorie cu perioadele zbuciumate şi epoci de o reală strălucire, despre care amintesc numeroase cronici, vestigii şi monumente.

Mărturii ale existenţei şi evoluţiei sale istorice se desprind din descoperirile arheologice de la Cucuteni, care în mil. III – II înainte de Christos au format aici una din cele mai strălucite culturi neolitice din Europa.

Încă din evul mediu, localităţile Iaşi, Hîrlău şi Târgu Frumos erau renumite pentru curţile domneşti construite din piatră, iar începând din sec.XVI Iaşul devine cetatea de scaun a domnilor Moldovei.

La Iaşi a consfinţit Mihai Viteazul la 1600 unirea celor trei ţări româneşti, Iaşul a dat semnalul Revoluţiei Române de la 1848 şi tot la Iaşi a fost ales la 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, preludiu al marelui act istoric de unire a principatelor.

Oraş al primei şcoli de ingineri (1814) şi al primei universităţi din ţară (1860), prin numeroasele sale obiective istorice, culturale şi economice, Iaşul deţine în egală măsură statutul de „oraş – muzeu”, prestigios centru universitar şi importantă zonă economică, constituind o atracţie deosebită pentru cei interesaţi de cultură, turişti, studenţi, cercetători şi oameni de afaceri.