Dinamica și Structura Comerțului Exterior al Romaniei

1 Evoluţia comerţului exterior al României in perioada 1863-1913

Comerţul a apărut încă din cele mai vechi timpuri, evoluând si îmbunătăţindu-şi structura până în zilele noastre.

În perioada 1859-1916, evoluţia comerţului exterior a fost marcată de existenţa celor două tipuri de politică economică adoptate de statul român: regimul liberului schimb (1859-1886) şi regimul protecţionist (1866-1916).

Regimul liberului schimb a fost adoptat la început de cadrul convenţiilor comerciale externe otomane, dat fiind statutul juridic internaţional al României, aflate sub suzeranitate otomană până în 1878.

Perioada 1859-1877 este o perioadă hotărâtoare în amplificarea procesului de edificare a organismului economiei naţionale române, prin reformarea structural a statului, a instituţiilor vieţii economice şi politice, în dezvoltarea şi consolidarea bazei economice a statului naţional român modern .Un loc aparte în acest sens îl are Mesajul Domnesc din 6 decembrie 1859 care cuprindea un vast program, şi care, sub aspect economic punea două mari obiective:

• asigurarea independenţei economiei ţării

• dezvoltarea forţelor productive.

Unirea Principatelor a dus la adoptarea unei serii de măsuri care au constituit un nou cadru legislative al desfăşurării comerţului exterior, astfel, la 1 ianuarie 1860, se renunţă la sistemul de arendare a vămilor şi intră in vigoare un nou regulament vamal.

Se menţine scutirea de taxe a oierilor transilvăneni şi sunt scutite de taxe la export cărţile tipărite în Principate, hârtia, produsele unei măcelarii din Galaţi şi alimentele necesare călătorilor. De asemenea sunt scutite de taxe de export şi utilajele şi cărbunii necesare industriei şi navigaţiei pe Dunăre.

Este prohibit importul de vin si băutură spirtoasă sub 40º, sare, cu excepţia sării de mare.

Taxa vamală de 5% rămâne în vigoare până la 1 octombrie 1865 când e micşorată la 4%.Până în 1874 cunoaşte mai multe modificări, taxa de export ajungând la 1% iar cea de import la 7,5%.

În această perioada au mai fost adoptate unele legi care au influenţat desfăşurarea comerţului exterior: legea monetară (1867), legea privitoare la accizele comunale (1871), legea veterinară (1874).

Volumul valoric al comerţului exterior a înregistrat o creştere în 1875 cu peste 37% mai mare faţă de anul 1860. Astfel importurile au crescut cu aproximativ 67%, iar exporturile cu 25%. De asemenea au avut loc reorientări in ceea ce priveşte ţările de export: în 1861-1865 exportul era accentuat cu Turcia, iar în perioada 1871-1875 cu Austro-Ungaria.

Anii 1874-1875 marchează începutul unei noi etape în evoluţia comerţului exterior care va purta amprenta unor noi întocmiri legislative şi a unor reorientări în desfăşurarea acestuia.

Schimburile comerciale române au cunoscut în ultimele decenii ale secolului al ХΙΧ-lea o creştere continuă şi foarte rapidă sincronă cu dinamica comerţului exterior European.Acest fapt e dat şi de creşterea cererii de pe piaţa europeană.Astfel s-a ajuns la mărirea de până la 3 ori a producţiei interne de cereale, principalul articol în exportul României şi totodată la modernizarea reţelelor de transport.

Regimul protecţionist, tariful general vamal din 1875 nu a putut intra în vigoare deoarece s-au încheiat convenţii comerciale de lungã duratã cu Austro –Ungaria şi alte ţari, alcătuite pe principiul liberului schimb. Un adevarat regim protecţionist va fi pus în aplicare începând din 1886, anul expirării convenţiei cu Austro – Ungaria, când se pune în aplicare un nou tarif vamal, acesta funcţionând până în anul 1904 când va fi modificat. Protecţia vamală se realizează prin taxe ridicate la mărfurile provenite din import, acestea mergând până la 50% din valoarea mărfurilor faţa de 7.5% in 1866. În legea de aprobare a tarifului vamal din 1886,guvernul işi rezerva dreptul de a adăuga o suprataxa de 30% asupra valorii mărfurilor şi produselor importate din statele care ar fi supus produsele româneşti la taxe suplimentare, peste cele prevăzute de tarifele lor vamale. Făceau exceptie de la aceste taxe vamale ridicate importurile statului şi cele prevăzute prin legile de încurajare a industriei naţionale. Pentru produsele agricole, forestiere, petroliere vândute peste graniţă erau stabilite taxe vamale modice, urmărindu-se prin aceasta stimularea creşterii exportului.

2 Evoluţia structurii exportului românesc in perioada 1882-1912

Evoluţia comerţului exterior în perioada 1859 – 1914 este caracterizată de următoarele aspecte:

• Creşteri însemnate ale nivelului cantitativ şi valoric. Exportul a crescut de aproape 6 ori, de la 120.9 milioane lei în 1863, la 670 milioane lei in 1913, in timp ce importurile au crescut de circa 9 ori, de la 72.1 milioane lei in 1863, la 590 milioane lei in 1863.

• Modificări importante in structură.În 1913, in raport cu numarul de populaţie sale, România ocupă locul al 8-lea în lume în ceea ce priveşte comerţul cu cereale. Modificări mai importante s-au produs în structura importului, prin creşterea semnificativă a ponderii mijloacelor de producţie, de la 12% în 1860, la 49% în 1913.

• Modificarea orientării geografice a schimburilor externe, de la zona orientală (Turcia, Rusia), spre pieţele de desfacere şi aprovizionare din zona occidental industrializată a Europei. În 1912, în Turcia se mai exporta doar 4% (45.5%, in 1862). Principalele ţări occidentale spre care se îndreapta exportul la sfarşitul perioadei analizate erau: Belgia (23.8%), Austro –Ungaria (14.8%), Anglia (6.7%), Germania (6.6%)1. Ţările cu ponderi însemnate în importul românesc erau: Germania (40%), Austro –Ungaria (23%), Anglia (9.5%), importurile din Turcia reprezentând doar 2.6%