Economia întreprinderii

Termenul de întreprindere poate fi inţeles ca organizaţie sau ca o acţiune desfăşurată ( întreprinsă) cu un anumit scop. Noţiunea de întreprindere este strîns legată de cea de comerţ. Oamenii au facut schimburi comerciale din cele mai vechi timpuri, acesta fiind unul din motoarele dezvoltarii civilizaţiei.

Schimburile comerciale au ca obiect produsele. De-a lungul istoriei, produsele au evoluat ca si complexitate iar schimburile comerciale au crescut în permanenţă în volum, in mod extensiv (datorită creşterii populaţiei) şi intensiv (datorită creşterii consumului si diversificării).

De-a lungul timpului, întreprinderile au fiinţat in jurul fermelor agricole, atelierelor meşteşugăreşti, manufacturilor, rutelor comerciale, târgurilor.

Întreprinderile au evoluat lent pe parcursul miilor de ani. Cu cât ne apropiem de zilele noastre, cu atât această evoluţie s-a accelerat. Privind înapoi, ne dam seama ca la un moment dat, pe la începutul secolului XX, s-a produs o rupere de ritm.

Astazi întreprinderea este veriga de baza a economiei.

O afacere nu este nici pe departe o operaţiune bazată pe specula şi pe speculaţii, asa cum este definită in Dicţionarul de neologisme -“activitate comercială, industrială sau financiară, bazată adesea pe speculă si constând în vânzare, cumparare, creditare, antrepriză”, ci este o tranzacţie cu baze contractuale ţi cu o finalitate bine definită, respectiv profitul.

O afacere nu înseamnă doar un alt loc de muncă, ci reprezintă un alt stil de viaţă cu totul diferit de cel anterior. Fiecare persoana care doreşte să-şi dezvolte propria afacere sau să intre intr-o afacere deja existenta trebuie să-şi pună întrebarea “Sunt pregatit ?” - înterbare pe care ne-am pus-o si noi la începutul demararii acestei afaceri. Ca raspuns am avut o serie de argumente pro cum ar fi:

- şansa de a caştiga mai mult;

- şansa de a fi propriul şef;

- şansa de a fi şeful altora;

- siguranta locului de munca;

- şansa de a ne putea pune in aplicaţie propriile idei;

- şansa de a acumula experienţă într-o mulţime de domenii ce au tangenţă cu afacerea;

- şansa de a lucra direct cu clienţii;

- şansa de a putea sprijini economia locala;

- satisfacţie profesionala;

- şansa de a activa într-un domeniu placut;

- şansa unor acumulari baneşti si constituirea de rezerve pentru pensionare sau retragere din activitate in anumite condiţii.

- Primele motivaţii ale unui întreprinzator şi deci si ale noastre au fost:

- profitul;

- libertatea de acţiune;

- satisfacerea unui alt mod de viaţă.

Poate va întrebaţi de ce domeniul nostru de activitate se referă la relizarea de produse de patiserie si cofetărie, dar încă din cele mai vechi timpuri oamenii nu au ezitat să-şi satisfacă simţurile: olfactiv , vizual si gustativ , stimuland astfel digestia. Patiseria reprezintă arta care ne învaţă cum sa pregatim preparate gustoase si cum sa le prezentam cat mai agreabil , pentru satisfacerea simţurilor.

Istoria dulciurilor incepe înca de acum 4000 de ani dupa cum atesta papirusurile egiptene. Dulciurile faceau obiectul operaţiilor de vânzare-cumparare înca din anul 1566 îen. Istoricul Oviedo nota în scrierile sale in anul 1675 „în Nicaragua un iepure costa 10 seminţe de cacao în timp ce un sclav puternic poate fi cumpărat pentru 100 de seminţe” Revoluţia industrială aduce dupa sine producţia de masă a ciocolatei si a celorlalte produse adiacente astfel că acestea devin accesibile marilor mase. Si astfel de la marii împăraţi şi regine,pâna la scalvi şi simplii oamni de rând, dulciurile si implicit produsele de patiserie vor reprezanta o permanenta atracţie. Indiferent de varsta, sex, şi naţionalitate oamenii vor fi mereu tentaţi să-şi satisfacă capricile.