Evaluarea contabilă a stocurilor și influența ei asupra imaginii întreprinderii din situațiile financiare anuale

Rezumat

Contabilitatea românească are la bază o zestre importantă de concepte, norme și teze care formalizează tot mai mult cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară și Directivele Europene în domeniu. Contabilitatea s-a impus de mult ca una din componentele de bază, ale cărei principii, procedee și instrumente de reflectare, calcul și control a patrimoniului au permis transformarea ei într-un instrument indispensabil conducerii activității economico-financiare la toate nivelele. Principala sursă de date a acestui sistem informațional care prin informațiile furnizate creează premisele cunoașterii, analizei și controlului fenomenelor și proceselor atât la nivelul agenților economici cât și la nivelul economiei naționale.

În acest context lucarea de față prezintă cele mai semnificative aspecte teoretice și aplicative ale evaluări contabile în strânsă concordanță cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în anul 2000, precum și cu celelalte reglementări în domeniu.

Evaluarea contabilă a patrimoniului întreprinderii constituie o componentă a metodei contabilității, care poate fi definită ca fiind cuantificarea și exprimarea în contabilitate prin intermediul banilor a mărimii (nivelului) elementelor patrimoniale și a rezultatelor. Evaluarea poate avea loc în mod curent (la data intrării și la data ieșirii în patrimoniu) sau în mod periodic (la inventariere sau la închiderea exercițiului. Capitolul II tratează pe larg aceste forme de evaluare cu exemplificări din domeniul legislativ.

Capitolul III este bazat pe studiul practic al acestor forme de evaluare, tratând implicațiile care le au asupra situației patrimoniului și a rezultatului.

Cuvinte cheie: evaluare, inventariere, cost de achiziție, cost de producție, valoare contabilă, forme de evaluare.

Summary

Romanian accounting is based on a dowry important concepts, rules and theses increasingly formalizing International Financial Reporting Standards and European Directives . Accounting has become much that one of the basic components , whose principles , processes and tools reflection , calculation and control of assets allowed its transformation into an indispensable tool for financial and economic management at all levels. The main data source of this information system through information provided creates the potential knowledge , analysis and control phenomena and processes at the level of economic agents and the national economy .

In this context this essay presents the most significant theoretical and practical aspects of accounting estimates in close accordance with the Accounting Law no. 82/1991 , republished in 2000 , as well as other regulations in the field.

Evaluation of the business assets carrying a component of accountancy , which can be defined as the quantification and expression through money in the accounts of the size ( level ) of the patrimonial and results. Evaluation can take place routinely ( entry and exit date in heritage ) or regularly (at year-end or at inventory). Chapter II deals extensively with these forms of assessment with examples of legislative field.

Chapter III is based on practical study of these forms of assessment , covering their implications on the state patrimony and result..

Keywords: assessment, inventory, acquisition cost, production cost, accounting value, assessment forms.

CAPITOLUL I

DEFINIREA ȘI PRINCIPIILE CONTABILE ALE EVALUĂRII PATRIMONIULUI

În cadrul sistemului informațional economic, contabilitatea s-a impus de mult ca una din componentele de bază, ale cărei principii, procedee și instrumente de reflectare, calcul și control a patrimoniului au permis transformarea ei într-un instrument indispensabil conducerii activității economico-financiare la toate nivelele. Principala sursă de date a acestui sistem informațional care prin informațiile furnizate creează premisele cunoașterii, analizei și controlului fenomenelor și proceselor atât la nivelul agenților economici cât și la nivelul economiei naționale.

Obiectul contabilității este reflectarea în expresie bănească a imaginii fidele asupra situației patrimoniului și rezultatelor întreprinderii, în scopul furnizării de informații utile atât utilizatorilor externi cât și celor interni, atunci când aceștia iau decizii economice.

Evaluarea contabilă a patrimoniului întreprinderii constituie o componentă a metodei contabilității, care poate fi definită ca fiind cuantificarea și exprimarea în contabilitate prin intermediul banilor a mărimii (nivelului) elementelor patrimoniale și a rezultatelor. Sunt evaluate astfel : bunuri, creanțe, obligații, cheltuieli și venituri, rezultate financiare. Fără evaluare nu se poate realiza contabilitatea unităților patrimoniale. Ceea ce nu poate fi exprimat în bani, nu poate face obiectul înregistrărilor contabile. Această procedură a contabilității apelează la funcția banilor. Expresia monetară a valorii bunurilor și serviciilor o reprezintă prețul (tariful) acestora. În scopul înregistrării în contabilitate a acestor bunuri și servicii este utilizată, obligatoriu, potrivit Legii contabilității din România, moneda națională, leul.

Importanța evaluării în contabilitate decurge din intereferența sa cu toate celelalte modele și proceduri ale contabilității : bilanț, sistemul conturilor, balanțe, documente contabile, inventarierea, calculația economică.

Dificultățiile evaluării contabile în condițiile economiei de piață, bazată pe prețuri stabilite pe această piață, fără intervenții din partea statului, provin din cauza multor factori: fluctuația prețurilor, modificarea puterii de cumpărare, a cererii și a ofertei, perioare de inflație.

Principiile contabile care stau la baza evaluării contabile sunt: principiul cuantificării monetare, principiul costurilor istorice, principiul prudenței și principiul permanenței metodelor.

Principul cuantificării monetare se confundă cu evaluarea, adică cu comensurarea și exprimarea monetară a valorii bunurilor, serviciilor și operațiilor economice înregistrate în contabilitate.

Principiul costurilor istorice presupune înregistrarea bunurilor la valoarea de achiziție, adică la valoarea din momentul cumpărării, fabricării sau primirii cu titlu gratuit, care rămâne nemodoficată până la ieșirea din patrimoniu, devenind astfel cost istoric.

Principiul prudenței constă în aprecierea rezonabilă a faptelor, cu scopul evitării riscului de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, care influențează patrimoniul și rezultatele.

Principiul permanenței metodelor, conform Legii contabilității presupune ca metodele de evaluare adoptate de entitate trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul.

Din analiza acestor principii contabile care au legătură cu evaluarea patrimoniului rezultă că aceasta se realizează în cursul exercițiului la costuri istorice, iar periodic, cu ocazia inventarierii și la bilanț, se iau în considerare eventualele subevaluări sau supraevaluări ale activelor și pasivelor