Factori ce afectează calitatea mediului concurențial și conduc la apariția feonomenului de oligopolizare

Formele concurenţei imperfecte

Economiile naţionale şi economia mondială sunt dominate în perioada contemporană de firmele transnaţionale, actori şi regizori – internaţionali sau nu – ai gloalizării. Consumatorii au posibilitatea de a alege o diversitate copleşitoare de produse, oferite însă de câteva firme mari care formează structuri de oligopol.

O economie industrială modernă ca ceea a SUA este o adevărată grădină zoologică în care se întâlnesc diverse „specii” de concurenţă imperfectă. Dinamica producţiei de calculatoare personale, determinată de progresul tehnologic foarte rapid, diferă de cea din alte sectoare de activitate, mai puţin dinamice, cum ar fi producţia de lăzi.

Cu toate acestea, putem afla multe lucruri interesante despre o anumită ramură analizând cu atenţie structura pieţei, în special numărul şi mărimea concurenţilor, precum şi cota de piaţă a participanţilor ofertanţi. Economiştii consideră că există trei structuri de piată specifice concurenţei imperfecte:

1. Monopolul,

2. Oligopolul,

3. Concurenţa monopolistică.

Monopolul. Cât de imperfectă poate fi concurenţa imperfectă- Forma extremă de manifestare a concurenţei imperfecte o constitutuie monopolul: existenţa unui singur ofertant care controlează complet o anumita piaţă. Acesta este singurul care desfăşoară activităţi de producţie în ramura sa de activitate. În plus, nu există nimeni care să producă un substituent al produsului pe care îl realizează firma respectivă.

Adevăratele monopoluri se întâlnesc foarte rar în ziua de azi. De regulă, existenţa lor este asigurată de stat. De exemplu, o companie care descoperă un medicament miraculos va primi un brevet, care i asigură calitatea de unic producător al acestuia pentru un anumit număr de ani. Un alt exemplu de monopol este cel al unei firme locale pestatoare de servicii publice (distribuţia gazului sau electricităţii pe plan local). În acest caz există într-adevăr un prestator unic al unui serviciu care nu poate fi înlocuit cu ceva asemănător. Însă în zilele noastre, chiar şi monopolurile protejate trebuie să ţină seama de concurenţă. Pe termen lung, nici un monopolist nu poate fi sigur că nu va fi atacat de concurenţă.

Oligopolul. Termenul de oligopol înseamnă câţiva vânzători. În contextul de faţă, câţiva poate însemna un număr de 2, 10 sau 15 firme. Important de reţinut este că fiecare firmă în parte poate influenţa preţul pieţei. În sectorul transporturilor aeriene, decizia unei companii de a reduce tarifele poate declanşa un razboi al preţurilor care poate duce la scăderea tarifelor practicate de toţi concurenţii săi.

În economia SUA, oligopolurile se întâlnesc destul de frecvent, mai ales în industrie, transporturi şi comunicaţii. De exemplu, există numai câţiva producători de automobile, chiar dacă industria de profil produce o mulţime de modele diferite. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi pe piaţa aparatelor electrice de uz casnic: magazinele sunt pline de frigidere sau maşini de spălat vase de diferite tipuri. Toate sunt produse de câteva firme.

Când ne referim la oligopoluri, trebuie să nu uităm că existenţa concurenţei imperfecte nu înseamnă lipsa totală a concurenţei. Pe multe pieţe oligopoliste, concurenţa este foarte dură. Una dintre cele mai puternice rivalităţi din economie există pe pieţele cu un număr foarte mic de firme concurente. Luaţi de pildă, sectorul transporturilor aeriene, unde adesea există numai două sau trei companii care deservesc o anumită rută şi între care izbucnesc periodic războaie de preţuri.

Concurenţa monopolistică. În cazul concurenţei monopolistice există un număr mare de ofertanţi care fabrică produse diferenţiate. Ea seamănă cu concurenţa perfectă prin faptul că numărul ofertanţilor este mare, nici unul neavând controlul absolut asupra pieţei. Ea se deosebeşte însă de concurenţa perfectă prin aceea că produsele vândute nu sunt identice. Deoarece firmele oferă produse diferite, preţurile pot varia într-o oarecare măsură.

Cazul clasic de concurenţă monopolistică îl constituie cel al pieţei desfacerii cu amănuntul a benzinei. Una din cele mai importante surse de diferenţiere o reprezintă amplasamentul. Oamenii doresc să ajungă la bancă într- un timp cât mai scurt şi, de aceea, preferă unităţile amplasate în vecinătate.

Diferenţierea se mai poate baza pe diferenţele de calitate, caracteristici şi chiar pe diferenţa de percepţie. Tabelul 1 ne oferă o imagine de ansamblu asupra formelor de manifestare ale concurenţei perfecte şi imperfecte. Acest tabel reprezintă un rezumat al structurilor de piaţă.