Fundamentarea și finanțarea cheltuielilor bugetare la Primăria Vatra Moldoviței

Finante Fundamentarea si Finantarea Cheltuielilor Bugetare la Primaria Vatra Moldovitei GABRIEL STEFURA Ι. Introducere

Societatea Ecopack SA ocupa o pozitie foarte buna pe piata romanească, dovedind viabilitate si potential; este cotată la bursă RASDAQ, iar pentru realizările obtinute in anul 1999, societatea Ecopack SA a fost desemnată numarul 1 în industria lemnului, celulozei, hârtiei si mobilei, titlu acordat în anul 2000 de către Camera de Comert si Industrie a României. De asemenea, compania ocupa un loc foarte bun si pe plan extern fiind clasată printre cele mai bune 500 de firme din Europa de Est.

Producătorul de ambalaje de carton Ecopack Ghimbav (AMCP) a obţinut în primele nouă luni ale anului un profit net de circa patru milioane lei (1,09 milioane euro), în creştere cu 38% faţă de cel din aceeaşi perioadă a anului trecut, în urma sporirii afacerilor cu 19%, a informat vineri compania. În intervalul ianuarie-septembrie 2007, Ecopack Ghimbav a avut un profit net de 2,9 milioane lei. Afacerile societăţii au avansat cu 19% în primele trei trimestre ale acestui an, la 58,7 milioane lei (16,13 milioane euro), faţă de cifra de afaceri din perioada similară a anului trecut, de 49,36 milioane lei. Producătorul de ambalaje din carton Ecopack Ghimbav a înregistrat în primul semestru o cifră de afaceri de aproape 32 de milioane de lei (9,59 milioane de euro), în crestere cu 31% fata de anul trecut, profitul net a scăzut cu 27%, la 2,08 milioane de lei. Ecopack are un capital social de 1,62 milioane de lei, actionarul majoritar fiind firma Kameran Financial, înregistrată în Elvetia, cu o participatie de 82,65%.

Profitul este excedentul încasărilor realizate peste costurile de producţie şi distribuire a bunurilor obţinute. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii care se încheie. Unităţile economice îl urmăresc sistematic, constituind motivaţia obiectivă a proprietarilor capitalului. Maximizarea profitului la nivelul unităţilor economice constituie criteriul cel mai important al eficienţei lor. Din punct de vedere al firmei, diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale reprezintă profirul brut. După ce firma plăteşte imozitul şi alte taxe pe profit, partea are rămâne numeşte profitul net.

O altă denumire pentru pofitul net este profitul admis. Acesta exprimă instituţionalizarea unei mărimi a profitului care se stabileşte atât în funcţie de factori economici cât şi în funcţie de politica statului de a asigura sau nu un alt nivel al profitului pe ramuri şi subramuri, pe categorii de marime a formelor, etc. Profitul este format din profirul obişnuit sau odinar, iar uneori şi din profitul suplimentar sau profit de monopol. Profitul obişnuit, normal sau ordinar este cel considerat suficient de către orice agent economic pentru a-şi continua activitatea. Monopolul este o situaţie proprie a unor firme sau agenţi economici care dispun de anumite condiţii naturale şi economice de care se folosesc pentru a obţine un profit cât mai mare de monopol. Profitul este un concept de natură complexă. Acesta reiese din însuşi faptul că marimea sa poate fi suma a două mari componente.

Profitul legitim este suma ce revine celui ce deţine firma sau întreprinderea pentru serviciul adus în activitatea economică pe această cale.

Profitul nelegitim este suma însuşită de posesorul capitallui fără să fi avut vreo contribuţie la activitatea economică. Rata profitului este foarte importantă pentru orientarea structuii producţiei pe produse, ramuri, subramuri, fiind cautate cele care oferă o rată cât mai înaltă. În cautarea acestei rate, unii agenţi economici îşi restrâng sau chiar abandonează anumite activităţi (cu profit mai mic), ceea ce imprimă tuturor activităţilor o dezvoltare inegală în timp.

Eficienţa economică pe care o relevă profitul este atât rezultatul condiţiilor de formare a ofertei --concretizate în costurile de producţie şi în calitate cât şi al raportului cererii faţă de ofertă pe piaţă—concretizate în nivelul şi evoluţia preţurilor de vânzare şi veniturile consumatorilor. economia de piaţă pune problema eficienţei economice la nivelul fiecărei firme, deoarece ineficienţa activităţii o elimină, punând-o în situaţia de faliment. Falimentul unei firme apare atunci când aceasta nu mai are nici o posibilitate reală de continuare a activităţii. Aceasta înseamnă că încasările din piaţa bunurilor economice nu-i mai permit cumpărarea de noi factori de producţie. Falimentul decurge din însuşi mecanismul pieţei şi se sancţioneazâ juridic conform legislaţiei existente.

Intentia de a da profitului doar sensul pozitiv a făcut ca adesea el să se identifice cu notiunea de “beneficiu”. Relatia dintre profit si beneficiu este destul de generală, unii autori considerându-le ca sinonime, altii apreciind că sunt notiuni distincte si diferă ca sferă de cuprindere.

Profitul, este in cel mai restrâns sens, venitul pe care îl obtin agentii economici, ca produs al utilizarii capitalului. În sensul cel mai larg, profitul este câstigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezultă că profitul este avantajul realizat în forma bănească dintr-o actiune, operatie sau activitate economică. Prin urmare orice agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.

Privit ca diferenta între pretul de vânzare si costul de productie profitul, mai precis profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal.

Profitul, este impozitat conform legilor din fiecare tară. Cine-l detine poate dispune de profit numai după plata impozitelor. Pornind de la mărimea si modul de stabilire a impozitelor a aparut conceptul de profit admis, care reprezintă institutionalizarea unei mărimi a profitului care se stabileste nu atât în functie de factorii economici, ci de decizia autoritatilor si de politica statului de a asigura un anumit nivel al profitului pe ramuri, subramuri, pe categorii de marime a firmelor etc. Adesea el apare si sub titulatura de profit net.

Diferenta între valoarea preţului platit (costurile suportate) si cea a scopului atins se numeste castig, sau profit, sau venit net. Profitul este, în mod fundamental, pur subiectiv; este o creştere a fericirii omului care actioneaza, un fenomen psihic, care nu poate fi nici măsurat nici cantarit. Exista un mai mult si un mai putin în gradul de îndepartare a unei neplaceri resimtite; dar cu cat depaseste o anumită satisfacţie pe alta nu se poate decât simţi; nu se poate stabili şi determina în mod obiectiv. O judecată de valoare nu măsoară, ea aşează într-o ierarhie graduată, graduează. Ea exprimă o ordine de preferinţe şi o secvenţă, dar nu exprimă o măsură şi o greutate. Ei nu i se pot aplica decât numere ordinale, dar nu i se pot aplica şi numerele cardinale.