Funky Inc

Fie că vă plac sau le detestaţi, companiile rămân centralele energetice ale sistemului capitalist. „Corporaţiile sunt institutiile sociale dominante ale zilelor noastre"/ spune Richard Pascale, autorul volumului Managementul pe muchie de cuţit.

Gandiţi-vă la un singur lucru: primele trei sute din topul companiilor multinaţionale controlează 25 la sută din bunurile de producţie de pe planetă. Jumătate din comerţul internaţional prin companiile multinaţionale. în 2002, după Conferinţa ONU ne probleme de comerţ si dezvoltare, s-a publicat un . articol care arăta că 29 din primele 100 de economii ale lumii reprezentau afaceri multinaţionale, şi nu ţări. Uitaţi de Imperiului roman sau britanic. Aceste firme globale sunt noile imperii care tropăie de colo-colo prin lume.

Impresionant la aceste imperii e că sunt construite în jurul unor entităţi juridice goale. Corporaţiile sunt nişte cadre legale. Seamănă cu nişte scoici. companie sau o firmă de afaceri constă din patru lucruri distincte: capitalul dolari, cenţi şi mărunţiş, aparatura şi clădirile—, hardware-ul scump şi murdar, oamenii — adică software-ul problematic — şi o idee fundamentală, elementul cel mai iluzoriu dintre toate.

Si-n vreme ce ne aplecăm în faţa puterii copleşitoare deţinute de corporaţii, plim oă ele vor arăta şi se vor comporta diferit mâine. într-o lume globalizată, unde totul se întâmplă în timp real, într-o lume bazată pe forţa minţii şi caracterizati prin neorânduială, structurile inflexibile ale trecutului nu mai au nicio sansa. Dar organizaţiile funky nu se limitează la a se adapta la aceste tendinţe ele nu sunt nişte oglinzi care să reflecte schimbările din mediul înconjurător.

Organizaţiile funky construiesc oglinzi — oglinzi care să reflecte imagini pe care oamenii nu le-au mai văzut niciodată. Ele ne dau posibilitatea să vedem ce a fost cândva invizibil — ceea ce nu exista. Ne remodelează percepţia asupra a ceea ce este. Altfel spus, parafrazând din piesa lui George Bernard Shaw din 1903 Om şi supraom, organizaţia înţeleaptă se adaptează la lume; cea nechibzuită persistă în a încerca să adapteze lumea la ea însăşi. Prin urmare, progresul depinde de organizaţia nechibzuită. Ken Olsen, fondatorul companiei Digital Equipment Corp., are o formulare diferită, dar sentimentele sunt aceleaşi „Cea mai bună supoziţie e că părerea general acceptată e greşită". Succesul vine din modelarea viitorului; el ţine de creaţie, nu de adaptare.

Andy Warhol a făcut acelaşi lucru. Şi Charlie Parker şi Michael Dell sau Muhammad Ali. Steve Jobs face întruna. Au creat ceva nou, plin de viaţă si original, ceva ce nu exista înaintea lor. Previzibil, unii oameni au fost revoltati şi i-au respins, crezându-i excentrici. Dar, aşa cum conchide Yossarian din romanul Catch 22 al lui Joseph Heller, „fireşte că-i o nebunie... Tocmai de-aia e singurul lucru sănătos pe care poţi să-1 faci". Lumea supraevaluează normalitatea şi asemănarea. Arta nu va mai fi niciodată la fel. Jazzul nu va mai fi In fel. Nici afacerile cu PC-uri sau boxul nu vor mai fi la fel. înţelegerea e ca HIV nu are leac. Odată ce-ai căpătat-o, nu mai poţi să scapi de ea. Adevăratii întreprinzători şi organizaţiile întreprinzătoare ne oferă şansa să muscam dintr-un măr din pomul cunoaşterii. După aceea, cale de întoarcere nu mai există. De ce altceva credeţi că i-a izgonit Dumnezeu pe Adam şi Eva din Rai?

Organizaţiile vin şi se duc, se ridică şi se prăbuşesc, îşi schimbă forma (Constant, pleacă din ţările şi regiunile în care au luat naştere, se reorganizează, se realiniază şi-şi schimbă aria de focalizare. Nimic nu rămâne la fel. Dar nu vă temeti. Funky Inc. e deja printre noi. Funky Inc. nu seamănă cu nicio altă companie, nu-i un conglomerat învechit şi plicticos şi nicio birocraţie rigidă. E o organizaţie care prosperă cu adevărat în circumstanţele schimbătoare şi în imprevizibilul zilelor noastre. Caracterul ei diferit şi căutarea perpetuă a diferentierii sunt vizibile atât în aspectul, cât şi în modul ei de operare. Funky Inc. are:

Focalizare

Putere de acţiune

Funky Inc. ştie să focalizeze

Intrând în era abundenţei, trebuie să încetăm să mai credem că organizaţiile se pricep la orice în orice situaţie. Economistul Adam Smith a arătat încă din 1776 că, pe măsură ce piaţa creşte în dimensiuni, gradul de specializare trebuie să evolueze în paralel. Două sute de ani mai târziu nu mai avem ce limite geografice să împingem. Am ajuns la capăt de drum.

Partenerii din interiorul şi din afara firmei sunt acum liberi să aleagă. Au acces la pieţele internaţionale şi nu mai vor să accepte modele de mijloc. Economia excesului n-are scrupule. Clientul pretenţios nu se va mulţumi decât cu produsul cel mai bun şi nimeni nu poate să exceleze în toate. Competiţia globală într-o lume a supraofertei, cu pieţe aproape perfecte, ucide companii» şi ofertele de produse mediocre.

Există, de asemenea, factori interni care ne împiedică să dispersăm resursele într-un strat prea subţire. Indiferent cât de multă digitalizare, globalizare şi deregularizare ar veni peste noi, rămânem totuşi fiinţe umane cu o capacitate cognitivă limitată. Există studii care demonstrează că receptivitatea umană — folosind toate cele cinci simţuri — se limitează la lOMbs. Creierele noastre pui şi simplu nu au lungimea de bandă necesară ca să facă faţă unei supraextensii. Aceleaşi studii indică faptul că procesul de conştientizare a informaţiei este de maximum 32 de biţi pe secundă. N-avem cum să acordăm atenţie tuturor lucru¬rilor cu aceeaşi energie şi concentrare.

Apoi se pune şi problema climatului intern al organizaţiei. în firmele cărora Ie lipseşte capacitatea de focalizare, banii sunt adeseori realocaţi de la învingători la perdanţi, lăsându-i pe cei din departamentele profitabile dezamăgiţi şi demotivaţi. în paralel, apare riscul ca angajaţii cu realizări modeste să se culca pe-o ureche şi să se bazeze pe colegi ca să le salveze pielea şi data viitoare. Timpul se investeşte în chestiuni politice, şi nu de producţie. Oamenii nu văd clar şi nu percep necesităţile.