Globalizarea Piețelor de Capital

Cuvânt înainte

Intr-o economie modernă şi flexibilă, capabilă să răspundă cerinţelor integrării multisectoriale crescânde, rolul pieţei de capital este unanim recunoscut si acceptat. Fluxurile de capitaluri, instrumentele financiare si sistemele de operare din ce în ce mai complexe, calitatea intermedierii, supravegherii financiare şi a actorilor acestui joc sofisticat, toate sunt puse în operă în scopul susţinerii dezvoltării economiei reale şi în beneficiul participanţilor în piaţă.

Mai mult, pieţele de capital au devenit în ultimele decade arbitrii şi judecătorii economiilor naţionale şi ai celei mondiale. In fapt, nimic nu scapă atenţiei acestor pieţe: performanţa macroeconomică internă se răsfrânge asupra pieţei monetare; politicile guvernamentale sunt evaluate pe pieţele titlurilor de stat, iar performanţele companiilor private şi ale sectoarelor cărora acestea le aparţin sunt adeseori judecate pe pieţele bursiere prin tranzacţiile cu acţiuni si obligaţiuni

Economiile în dezvoltare sau în tranziţie au apelat consistent la pieţele de capital pentru a-şi finanţa balanţele de plăţi, sau pentru a accelera dezvoltarea capacităţilor productive. Aceasta a presupus şi presupune un proces de reformă a sistemului financiar, de adaptare la exigenţele investitorilor, de adoptare a unor standarde atât pe măsura puterilor interne cât şi în rând cu cerinţele de integrare într-un context regional sau internaţional mai larg.

In fine, piaţa bursieră însăşi are un ritm interior de dezvoltare şi de descoperire a propriei vocaţii de influenţare si semnalizare a sistemului financiar; evoluţia sa internă, capacitatea de a învăţa din greşeli, de a schimba din mers şi deci de a se adapta mediului intern si internaţional pe măsura necesităţilor, toate merită a fi investigate în definirea perspectivei externe a pieţei de capital.

Concluziile, ca şi modul de abordare sunt cu siguranţă perfectibile şi merită efortul unor cercetări viitoare mai ample, susţinute inclusiv econometric. In plus, iniţiativele legislative şi schimbările structurale programate pentru piaţa de capital în viitorul apropiat vor genera noi elemente de analiză si vor reconfigura dinamic unul dintre cele mai tinere sectoare ale economiei româneşti.

1. Piaţa internaţională de capital

Sensul economic şi rolul pieţei internaţionale de capital constă în redistribuirea resurselor în volum global. Practic în toate ţările industrial dezvoltate pieţele de capital au ramificări internaţionale. Nerezidenţii au dreptul de a procura valori mobiliare pe pieţele naţionale, iar unele valori mobiliare emise în ţara dată, pot fi obiectul emisiunilor paralele şi în centre financiare străine sau obiectul cotărilor pe pieţele secundare internaţionale.

Tehnologiile electronice noi într-o mare măsură sporesc posibilităţile prezente a pieţelor de capital, oferind participanţilor pieţei o informaţie momentană, veridică despre starea pieţelor de capital în orice ţară şi face posibilă prelucrarea datelor rapid, în corespundere cu tendinţele noi de liberalizare a economiei.

Astfel, apare tendinţa internaţionalizării pieţelor statelor industrial dezvoltate, la care se asociază tot mai multe alte state. În ultimii zece ani dezvoltarea economiei mondiale a dus la apariţia noilor factori, la care se referă ,în primul rând, revoluţia tehnologică, care se caracterizează prin folosirea largă a computerului şi noilor mijloace de comunicaţii.

Piaţa internaţională a valorilor mobiliare, mai ales piaţa acţiunilor şi obligaţiunilor, devin globale. La bursele din străinătate zilnic se cotează milioane de valori mobiliare ale companiilor americane.

La sfârşitul anilor ’90 ai sec. XX N.Y.S.E., Bursa din Chicago, N.A.S.D.A.Q. şi alte burse, operau 24 ore pe zi. În prezent unii investitori străini pot cumpăra sau vinde orice acţiuni accesibile, ziua sau noaptea, în dependenţă de faptul, unde ea se cotează la moment – Tokyo, Londra, New-York sau în altă parte.