Globalizarea și noile puteri emergente

Globalizarea. Abordări conceptuale

În ultimii ani omenirea asistă la schimbări fundamentale în economie indiferent de nivelul de la care este privită. Aceste schimbări sunt atât de rapide şi de o intensitate atât de mare, încât de multe ori umanitatea se confruntă atât cu greutăţi de adaptare, cât şi cu prăbuşiri ale unor sisteme de valori care s-au dovedit incompatibile cu noile realităţi la nivel mondial. Astfel, am devenit martorii unei lumi în care legăturile comerciale şi fluxurile de capital între ţări au crescut atât de mult încât globalizarea economiei mondiale este o realitate. După cum arată Zigmunt Bauman, globalizarea a devenit o formulă “capabilă să deschidă porţile tuturor misterelor prezente şi viitoare.”

Globalizarea este un termen întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului. Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea include o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă, atingând domenii diverse ale unei societăţi. Aceasta poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie sau toate la un loc.

Globalizarea este un termen modern utilizat pentru a descrie schimbările ce au loc în societăţi şi în economia mondială şi care rezultă atât din creşterea fără precedent a fluxurilor comerciale, cât şi din schimburi culturale. Lumea în care economiile naţionale erau relativ izolate între ele, prin distanţe fizice, prin diferenţe de fus orar şi de limbă, prin reglementări guvernamentale, dar mai ales prin graniţe în calea fluxurilor comerciale şi investiţionale, este treptat înlocuită de o lume în care economiile naţionale se întrepătrund formând un sistem economic interdependent.

Dezvoltarea societăţii informaţionale şi adaptarea continuă a structurilor economice la modificările rapide ce au loc pe plan mondial, plasează toate naţiunile într-un proces continuu de restructurare şi tranziţie. Acest proces este condus de două forţe dinamice aflate în interdependenţă: adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale şi apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale. Globalizarea a apărut ca o soluţie la unele probleme considerate globale, şi anume, procesul de funcţionare a economiei globale care în cadrul societăţii globale devine aptă să creeze structuri de decizie globală pentru soluţionarea problemelor globale.

Una din definiţiile cele mai folosite ale conceptului de globalizare a formulat-o R. Robertson în lucrarea sa Globalization, afirmând că „[...] globalizarea este procesul complex de multiplicare a legăturilor şi interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial.” Un alt răspuns la întrebarea „ce este globalizarea” găsim la Friedman, un susţinător înfocat al globalizării, care afirmă că „globalizarea nu este o simplă tendinţă sau o fantezie, ci este, mai degrabă, un sistem internaţional. Este sistemul care acum a luat loc sistemului Războiului Rece şi, la fel ca acesta, globalizarea are propriile ei legi şi propria ei logică, de natură să influenţeze astăzi, direct sau indirect, politica, mediul înconjurător, geopolitica şi economia fiecărei ţări de pe glob.”

Globalizarea este un concept deosebit de complex, care se bazează pe schimbări radicale în viaţa economică, social-culturală şi politică, schimbări izvorâte din realitatea nemijlocită a zilelor noastre, care nu mai poate fi încadrat în vechile tipare istorice şi nu mai poate fi explicat cu ajutorul aparatului categorial clasic [...] devenit între timp neadecvat noilor procese economice şi fenomenelor ce se manifestă pe arena internaţională.

Personalităţile politice ale lumii discută, de asemenea, despre conceptul de globalizare şi este remarcabilă părerea fostului preşedinte rus Mihai Gorbaciov: „[...] asistăm la globalizarea economiei şi la recunoaşterea faptului că probleme precum mediul pot fi rezolvate numai dacă ne unim eforturile pe toate meridianele. Trebuie să înţelegem că, deşi lumea este contradictorie, ea este totuşi o lume integrată, ceea ce deranjează naţiunile. Acestea se tem să nu-şi piardă cultura, limba, modul de viaţă. E bine sau rău? E nobil, zic eu! În acelaşi timp, avem nevoie de securitate globală şi de economie pentru viitor. Dar globalizarea nu trebuie să fie ca un tăvălug care să creeze uniformitate totală în lume, fără să ţină seama de diversitatea culturilor.”

Zygmunt Bauman analizează globalizarea din perspectiva efectelor sociale, afirmând că „[...] globalizarea reprezintă destinul implacabil spre care se îndreaptă lumea, un proces ireversibil care ne afectează pe toţi în egală măsură şi în acelaşi mod” Aceasta este doar o părere, există o multitudine de definiții pentru a analiza conceptul de „globalizare” astfel: „globalizarea poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură locaţii îndepărtate, încât evenimentele care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare, şi invers.”