Impactul Dimensiunii Alimentare Asupra Ecnonomiei Mondiale

Încă de când a coborât din copac, omul s-a confruntat cu problema supravieţuirii nu ca individ izolat, ci ca membru al unui grup social .

Abia dacă ne putem imagina astăzi de câte eforturi a fost nevoie pentru domesticirea primelor animale,pentru descoperirea seminţelor de plante şi punerea lor sub brazdă,pentru prelucrarea primelor minereuri.

Omul a izbutit, de bine de rău, să supravieţuiescă numai datorită faptului că este o fiinţă socialmente cooperantă.

În ultimele decenii, problema alimentară a devenit tot mai acută şi a căpătat din punct de vedere calitativ noi trăsături şi dimensiuni.

Dintr-o problemă cu caracter naţional sau regional, privind numai o parte din populaţia lumii, ea a devenit cu timpul, totuşi, o problemă globală, cuprinzând, sub un aspect sau altul, toate ţările şi continentele şi toate nivelurile societăţii contemporane

Confruntarea cu lipsa de apă

Estimările arată că 70% din apa consumată pe glob este utilizată pentru irigaţii,in timp ce 20% din aceasta serveşte industriei si doar 10% este utilizată in scopuri casnice.

In China spre exemplu 1000 de tone de apă pot fi folosite pentru a produce o tonă de cereale care ar valora aproxinativ 200 de dolari sau pentru dezvoltarea unei producţii industriale de 14000 dolari,adică de 70 de ori mai mare. Intr-o ţară care caută realizarea unei creşteri economice si locurile de muncă pe care aceasta le-ar genera,castigul obţinut prin redirijarea apei de la agricultură catre industrie este evident.

Situaţia apei se agravează rapid in mai multe ţări,dar este forte probabil ca deficitul de apă care creşte rapid in China va fi acela care va afecta intreaga omenire.O modalitate de ameliorare a lipsurilor de apă o constituie creşterea preţului apei pentru a ameliora pierderile.

Dovezile evidente ale intensificării conflictului dintre economie si ecosistemul din care aceasta face parte sunt furnizate atat de zona deşertică in extindere in China,cat şi de arderea junglei tropicale din Indonezia,de scăderea producţiei de cereale din Africa,scăderea cotelor apelor in India si multe altele. O fracţiune din terenurile agricole ale planetei,estimată la 36 de procente,prezintă o diminuare a productivităţii naturale din cauza erodării solului.

Pădurile se restrâng

Despădurirea este cauzată de creşterea cererii pentru produse forestiere si intensificarea conversiei terenurilor forestiere in scopuri agricole.Această pierdere forestieră este concentrată in ţările in curs de dezvoltare.Pirderea progresivă a suprafeţelor forestiere are duble consecinte,economice şi ecologice.

Din punct de vedere economic,tările care şi-au pierdut sursele exportabile de produse forestiere ,cum sunt Nigeria si Filipine,sunt acum total dependente de importul produselor forestiere.

Eroziunea solului

Pe măsura creşterii presiunii de dezvoltare a producţiei alimentare,fermierii au fost forţaţi să se deplaseze către suprafeţele marginale ,terenuri arabile,care sunt prea uscate şi au pante prea abrupte pentru a susţine cultivarea cerealelor.La un anumit moment,probabil secolul trecut,acumularea pe termen lung a stratului superficial fertil a fost răsturnată,pe masură ce pierderile prin eroziune au dapăşit formarea de sol nou,conducand la o distrugere treptată a capitalului natural de bază.In majoritatea ţărilor in curs de dezvoltare,creşterea necesarului de hrană a forţat agricultura pe terenurile marginale.

Restructurarea economiei

Una din atracţiile modelului economic occidental o reprezintă faptul că a ridicat standardul de viaţă pentru o cincime a umanităţii la un nivel pe care predecesorii noştri nici nu l-ar fi putut visa,furnizand un regim alimentar de o diversitate remarcabilă.Dar,din nefericire, acest mod de viaţă nu va funcţiona pe termen lung nici măcar pentru acea cincime instărită,cu atat mai puţin pentru intreaga omenire.

In sectorul alimentar,marile

schimbări nu vor fi in structura sa,

ci in modul lui de gospodarire.