Invetarierea Patrimoniului Turistic din Comuna Polovragi în Vederea Valorificării lui Superioare

1.Potentialul turistic

Parte integranta a ofertei turistice, potentialul, constituie, prin dimensiunile si varietatea componentelor sale, prin valoarea si originalitatea acestora, conditia esentiala a dezvoltarii turismului în limitele unui perimetru. În acest context,capata semnificatie deosebita, pentru conturarea strategiei expansiunii turistice, evaluarea potentialului si a structurii sale, a gradului de atractivitate, a stadiului de exploatare si posibilitatilor de valorificare în viitor.

Cea mai importanta si frecvent utilizata clasificare în domeniu împarte atractiile turistice (potentialul), dupa continutul lor, în doua categorii principale: atractii naturale si atractii antropice (man made).

Potentialul turistic natural cuprinde ansamblul conditiilor pe care le ofera cadrul natural prin componentele sale- relief, clima, hidrografie, vegetatie,fauna, monumente naturale,rezervatii- pentru petrecerea vacantei si respectiv atragerea unor fluxuri turistice.

Potentialul turistic antropic reuneste creatiile omului de-alungul timpului, concretizate în elemente de cultura, istorie, arta si civilizatie, tehnico-economice si socio-demografice care, prin caracteristicile atrag fluxurile de turisti.

România dispune de un potential bogat si variat din punctul de vedere al tipologiei atractiilor, de mare valoare-cu unele elemente originale, unele chiar unicate- si, ca atare, competitive în raport cu oferta altor tari. Existenta acestui potential a stimulat, dintotdeauna, interesul si preocuparea pentru exploatarea si valorificarea lui, dezvoltarea turismului intern si international. Desi evaluarea gradului de valorificare a potentialului turistic este o problema dificila, necesitând luarea în calcul, pe lânga elementele obiective si a unor aspecte subiective, greu de cuantificat si de exprimat cantitativ, o imagine concludenta se poate obtine comparând atractiile existente cu dotarile turistice si intensitatea cererii. În aceste conditii, majoritatea specialistilor sunt de acord ca, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor si structurii echipamentelor si, respectiv, ai circulatiei turistice, se poate determina, în mare masura, gradul de valorificare. Nu lipsite de relevanta sunt si comparatiile internationale. De asemenea, tuturor acestora ar mai putea fi adaugate elemente cu privire la diversitatea formelor de turism, structura si calitatea serviciilor s.a. Pentru România, gradul de valorificare a potentialului este relativ modest, avand valoarea de 20-30 %.

2.Prezentare generala

Comuna Polovragi este asezata în Depresiunea Polovragi, depresiune situata în partea central sud-vestica a tarii, în partea de nord-est a judetului Gorj, pe malul stâng al Oltetului, facând parte din Depresiunea Subcarpatica Olteana cuprinsa între Bistrita Vâlcii / Dealul Costesti, la est si râul Motru, la vest.Valea Oltetului desparte Muntii Parâng (spre vest) de Muntii Capatâna (spre est), printr-un un relief abrupt calcaros, de circa 200 - 300 m înaltime. Accesul în localitate se face foarte usor fiind strabatuta de DN 67 (Tg.-Jiu - Rm. Vâlcea) la Sud si de drumul judetean 665 desprins din DN 67 pe traseul Horezu – Vaideeni – Polovragi – Novaci – Bumbesti Jiu.

Denumirea localitatii, toponimie româneasca cu rezonanta particulara, a dat nastere la multe interpretari. Unii au pus-o în legatura cu o planta numita povraga sau polvraga, folosita ca medicament; altii au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasa (Ghenadie Enaceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumatate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar altii sunt de acord ca denumirea este de origine geto-daca, cuprinzând în sine o criptograma nedescifrata înca, referitoare la credintele religioase si practicile medicale raspândite în vita stramosilor nostri.

Comuna Polovragi este alcatuita din doua sate: Polovragi - resedinta de comuna si Racovita. Asemenea întregii zone submontane dintre Gilort si Bistrita Vâlcii, populatia comunei Polovragi a suferit puternice influente demografice si etnoculturale dinspre Marginimea Sibiului. Rezultatul acestei interferente se regaseste în graiul, portul si traditia pastorala asemanatoare satelor din Marginime, aspect care reprezinta un punct forte în dezvoltarea turistica a localitatii, prin elementele culturale cu valoare de unicat pe care le poate oferi potentialilor vizitatori.

Teritoriul administrativ al comunei are o suprafata de 8.783,8 ha - din care 3.267 ha reprezinta teren agricol si se întinde spre nord pâna în creasta principala a Muntilor Capatânii, având ca vecini: orasul Horezu spre est, Malaia spre nord, Baia de Fier spre vest, iar spre sud, Alimpesti si Slatioara. Între aceste limite, altitudinea variaza de la 420 m, în extremitatea sudica, la 2.108 m, în Vf. La Nedei, situat pe creasta principala a Muntilor Capatânii. Populatia localitatii are un numar de 2881 locuitori.

Zona, se caracterizeaza printr-o straveche locuire, fapt dovedit de numeroase cercetari arheologice. S-a descoperit o asezare dacica cu doua nivele, datând din sec. II – I Î. Hr. Un nivel al asezarii era situat la înaltime pe Platoul Padesului si al Crucii lui Ursache si functiona ca o cetate de refugiu. Un alt nivel, jos, în apropiere de iesirea Oltetului din Chei, în punctul numit “Gura Pietrei”, nivel ce functiona ca asezare civila.

Începând cu sec. al XIV–lea, sub protectia tânarului stat feudal Tara Româneasca se afirma în întreaga zona subcarpatica o puternica viata economica prin introducerea în circuitul productiv a tuturor resurselor naturale si prin circulatia bunurilor materiale transilvanene si sud-dunarene. Desi existau cu multa vreme în urma, sunt atestate documentar toate asezarile din zona, începând cu anul 1480 (Polovragi si Baia de Fier), apoi Racovita (1502) si Cernadia (1587). Documentele respective arata aceste sate, pâna atunci libere, devin cu timpul proprietate feudala (domneasca, boiereasca si apoi manastireasca).

Comuna Polovragi este cunoscuta ca centru etnografic si istoric. Din punct de vedere al ocupatiilor traditionale, Polovragiul este cunoscut ca zona de practicare a pomiculturii, cresterea animalelor, arta populara traditionala (cusaturi – tesaturi, sculptura în lemn, cioplitura în lemn, împletituri), exploatarea si prelucrarea lemnului. Cresterea ovinelor si bovinelor continua sa reprezinte emblema locului. De asemenea trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de manastiri din tara, majoritatea din ele aflându-se în aproprierea Polovragiului. Aceste valori culturale aflate într-o zona cu flora si fauna bogata, cu peisaje deosebite, atrag turistii pe acest tarâm binecuvântat cu un mare potential turistic, unde ospitalitatea polovrageanului asteapta sa se faca cunoscuta.