Cuprins
- Capitolul I Introducere
- 1.1 Repere geografice
- Capitolul II Încadrarea în tipologia statelor
- 2.1 Relieful
- 2.2 Solul
- 2.3 Clima
- Capitolul III Resurse
- 3.1 Resurse naturale
- 3.2 Resurse umane
- 3.3 Resurse economice
- Capitolul IV Activitati economice
- 4.1 Agricultura
- 4.2 Indurstria
- 4.3 Turismul
- Capitolul V Analiza Swot
- Bibiografie
- Capitolul I
Extras din proiect
Introducere
Istoria înregistrată a Mare lui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcţia Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortăreţe s-a dezvoltat treptat un oraş care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la rang de Ducat în 1354. în 1437 a avut loc o criză, familia conducătoare ne având moştenitor, legitimi pentru tron. În secolele următoare, fortăreaţa Luxemburg a fost în mod constant mantă şi întărită de cei care au ocupat-o, între alai, bourbonu, habsburgu, hohenzollemu şi francezii. Chiar şi după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când Congresul de la Yiena a conferit autonomie formală Luxemburgului, ţara a devenii obiectul unei dispute între Prusia si Olanda. Revoluţia belgiană dintre 1830-1839 a înjumătăţit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a ţării, pur francófona, a fost transferată Belgiei. Independenţa Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un război între Prusia şi Franţa. In acelaşi an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederaţiei germane. Regele Olandei a rămas şeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmma, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau sta femei) i-a fost dat lui Adolph de Nassau-Weilburg. Luxemburg a fost invadat şi ocupat de Germania în timpul primului război mondial şi al celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich. În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg şi-a abandonat politica de neutralitate, alăturându-se Aliaţilor în lupta împotriva Germaniei. Guvernul său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat ia invazia Normandiei A devenit un membru fondator al NATO şi al ONU în 1946. în 1957"", Luxemburg a devenitunul dintre cele şase state fondatoare a Comunităţii Economice Europene (devenita apoi Uniunea Europeană), şi în 1999 s-a alăturat ţărilor care au adoptat moneda unică euro. Mai multe organisme europene îşi au sediul în Luxemburg.
1.1 Repere geografice
Forma de guvernamant: monarhie
Suprafata:
- Total 2.586 km2˛
- Apă 0,0 %
Populatia:
- 511.840 locuitori
- Densitate 198,0 loc./km2
Limba naţională: luxemburgheza
Religie: 87% romano-catolici, 13% protestanţi, ortodocşi, evrei, musulmani
Capitala: Luxemburg
Moneda: euro
Aşezare geografică - Marele Ducat de Luxemburg este un stat în Europa care face parte din grupul de ţări Benelux (alături de Belgia şi Ţările-de-Jos) şi din Uniunea Europeană
Vecini -Se învecinează cu Germania, la est, Franţa, în sud, Begia în nord şi vest.
Capitolul II
Încadrarea în tipologia statelor
2.1 Relieful
Luxemburgul este una dintre cele mai mici ţări din Europa. Are o suprafaţă de circa 2,586 km˛. În vest se mărgineşte cu provincia belgiană Luxembourg, care (la 4.443 km˛) are aproape o suprafaţă dublă faţă de cea a ţării.
Nordul ţării face parte din Munţii Ardeni, e format din dealuri şi munţi joşi, cel mai înalt punct fiind Buurgplaatz, de 559 m. Restul ţării este de asemena deluros.
Graniţa estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosel (Moselle), Sauer (Sűre) şi Our.
2.2 Solul
Tipic acestei zone înalte este solul nefertil și drenajul slab care dă naștere la numeroase turbării exploatate cândva. Acești factori, combinați cu ploi abundente și cu îngheț, au făcut ca mediul să fie inospitalier pentru primii locuitori.
Chiar și astăzi, condițiile de trai într-un astfel de mediu nu sunt foarte favorabile. Totuși, în jur de 7800 de locuitori trăiesc din pădurit, mici ferme sau servicii legate de mediu. Deoarece solul este atât de dificil de cultivat, marea parte a pământului este folosită pentru pășunat. Regiunea Ardenilor include și Parcul Național Upper Sûre, o importantă zonă de conservare .
La sud de Sûre Riverd, regiunea este cunoscută sub numele de Gutland. Ea acoperă puțin peste două treimi din țară.
Terenul urcă și coboară lin cu o înălțime medie de 213 m. Principala activitate este agricultura, termenul Gutland venind de la solul fertil și de la verile calde și uscate din această parte a Ducatului, în comparație cu regiunea Oesling.
În consecință, se cultivă în mari cantități fructe și legume, cum sunt căpșunile, merele, prunele și cireșele. Eroziunea râurilor din această zonă a creat văi înguste și profunde și peșteri, dând naștere la peisaje spectaculoase.
În sudul extrem al țării se află « tărâmul rocilor roșii » - o referință la depozitele de minerale care se află acolo. Bogate în fier încă de pe timpul Romanilor, dacă nu chiar de mai înainte, districtul este o regiune minieră și de industrie grea care se întinde pe mai mult de 20 km. Coșurile înalte ale fabricilor de fier și oțel sunt simboluri tipice ale sudului industrial. La est se află valea Moselei unde se cultivă struguri. Numeroase sate se află în văile adânci și în preajma podgoriilor de-a lungul râurilor. Fiecare sat are cel puțin o cavă de vin. Tot în est se află și « Mica Elveție », caracterizată prin văi strâmte împădurite și ravene cu formațiuni pietroase neobișnuite.
Folosirea terenului: arabil, vii și livezi 65 000 ha (25,5%), pașuni și finițe 70 000 ha (26,6%), păduri 86 000 ha (33,2%), neproductiv 38 000 ha (14,7%).
Resurse: - orz, griu, ovaz, cartofi, vita de vie, vin, fructe, lemn.
- fier (Esch, Petange), siderurgie (Differdange, Esch).
- otel 4 620 000 t/75 si fonta 3 888 000 t/75, ciment, ceramica, textile, bere.
Export: produse siderurgice, textile, trandafiri, bere.
Comunicatii: cai ferate 271 km; autovehicule 139 100 (1975) indicativ auto L.
2.3 Clima
Luxemburg face parte din regiunea de climă continentală vest europeană şi are o climă temperată fără extreme. Iernile sunt blânde, verile răcoroase şi ploile abundente.
Starea vremii este diferită într-o oarecare măsură între regiunile din nord şi sud. În nord, există o influenţă considerabilă a sistemului Atlantic, în care depresiunile frecvente dau naştere unor condiţii meteorologice instabile. Aceasta dă naştere la cer înnorat şi la multă burniţă şi ploaie iarna.
Ploaia uneori atinge 1.2m pe an în unele zone. Vara, căldura excesivă este rară şi temperaturile scad mult noaptea. Temperaturile scăzute şi umiditatea dau naştere la ceea ce locuitorii numesc o climă revigorantă.
Văile înguste, adânci, din nord sunt un habitat pentru plante și animale rare, în special lutria, o specie protejată. În sudul industrial, printre cariere și mine abandonate, natura și-a declarat dreptul și sunt flori peste tot.
Capitolul III Resurse
3.1 Resurse Naturale
Oțelul- Un evenimen major în istoria economică a Luxemburgului a fost în 1876, introducerea metalurgiei engleze. Procesul de rafinare a condus la dezvoltarea industriei siderurgice în Luxemburg și fondator al companiei Arbed în 1911. Industria ferului și oțelului, situat de-a lungul frontierei franceze, este un sector important al economiei. Conturile de oțel pentru 29% din totalul exporturilor (cu excepția serviciilor), 1,8% din PIB, 22% din ocuparea forței de muncă industriale, și 3,9% din forța de muncă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Luxemburg.doc