Modelare pe Piața Financiară

Capitolul 1 Modele de evaluare a acţiunilor

În contextul multiplelor programe de dezvoltare socio-economică, reformele sectoarelor economiei naţionale au determinat creşterea gradului de atenţie al publicului larg şi al autorităţilor centrale pentru structurile pieţei de capital

Piaţa de capital este una dintre componentele pieţei financiare, care alături de sectorul bancar, sectorul asigurărilor sau al investiţiilor colective asigură cîteva paliere importante, şi anume: atragerea capitalurilor temporar libere, direcţionarea disponibilului de mijloace financiare neutilizate în unele ramuri către domenii mai profitabile/rentabile şi plasarea eficientă a mijloacelor investiţionale Totodată, piaţa valorilor mobiliare este un segment pe care circulă active specific din punctul de vedere al tipului, formei de reprezentare, tehnicilor de circulaţie şi tipologiei participanţilor Astfel, activele de bază ce reprezintă piaţa valorilor mobiliare sînt valorile mobiliare primare şi instrumentele financiare derivate

În funcţie de scopul evaluării există două tipuri de evaluare :

− Administrativă – realizată de regulă în scopuri fiscale la cererea organelor de resort pentru a determina valoarea reală a titlurilor şi a patrimoniului emitentului în ansamblu, adică actualizarea valorii patrimoniului sau activelor luate la evidenţă în perioade precedente în scopul apropierii acestora la valoarea curentă Menţionăm, că evaluarea administrativă nu are ca scop stabilirea preţului de piaţă;

− Economică - efectuată pentru determinarea valorii de piaţă a companiei, activului, sau bunului la un anumit moment, fiind solicitată atît de compania emitentă, cît şi potenţiali investitori

Principiile generale de reglementare a procedurilor de evaluare conform diverselor abordări, metode şi modele în cadrul acestora, sînt stabilite prin Standardele Internaţionale de Evaluare (International Valuation Standards) elaborate de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Evaluare (International Valuation Standards Comitee – IVSC), Standardele Europene de Evaluare – CARTEA ALBASTRĂ publicată de Grupul European al Asociaţiilor de Evaluare (The European Group of Valuers’ Associations – TEGoVA), Standardele de Evaluare a Business-ului în Statele Unite ale Americii (Business Standard Valuations – BSV) elaborate de Securities Exchange Commission (SEC), legislaţia în domeniu a fiecărui stat

Sensul economic al abordării veniturilor în determinarea valorii acţiunilor este redat de determinarea valorii veniturilor viitoare aferente acţiunilor cu condiţia actualizării acestora

Interesul faţă de modelele şi tehnicile de actualizare s-a manifestat ca urmare a perceperii interacţiunii dintre valoarea prezentă şi viitoare a banilor, ultima fiind o funcţie dependentă de aşa factori ca: rata inflaţiei; riscurile aferente activităţii evaluate; rata medie a dobînzii bancare; etc Investitorii preferă utilizarea principiilor teoriei fundamentale, conform căreia valoarea intrinsecă a titlului este determinată de totalitatea veniturilor actualizate aferente titlului într-o anumită perioadă de timp, calculate după formula :

Esenţa economică a evaluării acţiunilor constă în determinarea valorii intrinseci la momentul investirii sau evaluării, prin calcularea fluxurilor financiare aferente titlului pentru perioade viitoare de timp, în funcţie de influenţa diferiţilor factori

Astfel, utilizarea metodelor de actualizare a fluxurilor de venituri sau lichidităţi permite evaluatorului a compara efortul făcut la un moment anumit cu efectele generate în viitor, cerinţa de bază rezumîndu-se la comparabilitatea efortului şi a efectelor Anume efectele generate de anumite eforturi servesc drept date prioritare în cadrul evaluării, menţionăm, că diverse metode de evaluare utilizează în formulele de calcul diferite tipuri de rezultate financiare, şi anume: dividende, profit brut, profit net, capacitatea de autofinanţare, cash-flow Pe piaţa autohtonă, în unele situaţii, ar fi recomandabilă utilizarea drept rezultat financiar mărimea profitului brut, acesta reprezentînd indicatorul cel mai apropiat de realitatea de activitate a companiei evaluate, deoarece celelalte mărimi sînt rezultatul diminuării, ca regulă, a datelor reale

Totodată, valoarea estimativă diferă şi în funcţie de:

− constanţa sau variabilitatea în timp a rezultatelor;

− prezenţa sau absenţa valorii reziduale;

− timpul de analiză – limitat sau nelimitat