Modele Dinamice de Preț pe Piața Benzinei din Spania

Abstract. Pe parcursul ultimilor douăzeci de ani, piaţa spaniolă de petrol a fost supusă unui proces intensiv de restructurare, fiind schimbată de la a fi un monopol de stat la liberalizare totală şi privatizare. Acest proces de liberalizare a fost însoţit de măsuri care au facilitat crearea unui lider national, Grupul Repsol, o companie gigant cu o cotă de piaţă mare în toate segmentele industriei. Folosind un model dinamic, această lucrare analizează dacă preţurile stabilite de către companii pe piaţa spaniolă de benzină, după procesul de restructurare, se potrivesc cu un echilibru la nivelul unui cartel între firme. Rezultatele empirice arată că are loc un comportament strategic al companiilor care este compatibil cu o strategie de înţelegere secretă asupra preţului. Deci, procesul de restructurare nu pare să fi introdus concurenţa efectivă pe piaţa spaniolă de benzină.

Cuvinte cheie: piaţa benzinei, cartel, jocuri dinamice.

Clasificare JEL: L11, L13, L71

1) Introducere

În ultimii douăzeci şi cinci de ani, piaţa de petrol spaniolă a suferit un proces de restructurare intens caracterizat prin liberalizare şi privatizare în toate segmentele sale. Puţin după două decenii, sectorul petrolier spaniol a trecut de la a fi un monopol de stat la a fi complet liberalizat. Aşa cum Correlje (1990) a subliniat, acest proces de restructurare a fost declanşat de faptul că Spania a dorit să adere la Comunitatea Europeană (CE), acest lucru ducând la forţarea deschiderii pieţelor sale de concurenţă. Cu toate acestea, măsurile introduse nu au fost îndreptate exclusiv spre crearea concurenţei în acest sector, ducând de asemenea la înfiinţarea unei companii spaniole imense cunoscută drept "liderul naţional". Pentru a realiza acest lucru, o companie mare, integrată, finanţată de capital spaniol, şi cu o cotă de piaţă mare pe toate segmentele, a fost stabilită. Prin Decretul Regal 4/1991 din 29 noiembrie s-a stabilit că activele companiei monopoliste, care până în acel moment au aparţinut companiei CAMPSA (Compañía Arrendataria del Monopolio del Petróleo, Sociedad Anónima), ar trebui să fie împărţite între cele trei companii, cu capacitate de rafinare în Spania; această divizare a fost în conformitate cu înregistrările cotelor lor de piaţă.

“Liderul national” Repsol, care deţinea cinci rafinării, a primit 58% din staţiile de servire, precum şi acelaşi procent din capitalul social al Grupului CLH (o companie de logistica a hidrocarbonului). Repsol a suferit diferite procese parţiale de privatizare înainte de a deveni complet privatizată în 1997. În consecinţă, concentrarea şi un grad ridicat de integrare pe verticală sunt două caracteristici ale pieţei de petrol spaniole. Un aspect important al integrării pe verticală, ce trebuie să fie subliniat, este faptul că a permis marilor companii petroliere, fie direct sau indirect, să fixeze preţul final într-un numar mare de staţii de benzină. Acest lucru înseamnă că există un număr redus de agenţi care stabilesc preţurile de pe piaţă, iar acest lucru facilitează existenţa acordurilor secrete.

Evident, piaţa spaniolă a benzinei nu îndeplineşte toate caracteristicile care facilitează existenţa acordurile secrete. De exemplu, prezenţa ciclurilor in ceea ce priveste cererea, face dificilă menţinerea acordurilor secrete. S-a folosit această caracteristică doar pentru a testa prezenţa echilibrului de înţelegere tacită pe piaţa spaniolă a benzinei. Altă caracteristică care nu se regăseşte pe piaţa spaniolă de benzină este prezenţa unor diferenţieri orizontale. Cu toate acestea, asa cum este indicat de Ivaldi (2003), diferenţierea orizontală are un impact ambiguu asupra realizării şi menţinerii acordurilor secrete. S-ar putea presupune că firmele mai mari sunt în măsură să aprovizioneze staţiile sale de serviciu mult mai bine, deşi capacitatea pompei este foarte mică şi asemănătoare cu cele ale celorlalţi operatori. Prin urmare, ne confruntăm cu o piaţă care îndeplineşte marea majoritate a caracteristicilor care fac posibilă realizarea şi menţinerea aranjamentelor secrete de pe piaţă.

Lucrarea are următoarea structură: secţiunea 2 prezintă modelul dinamicii preţului, în secţiunea 3 sunt prezentate datele utilizate în studiu, secţiunea 4 prezintă modelul empiric, iar in secţiunea 5 sunt prezentate rezultatele obţinute. În final, secţiunea 6 analizează princi-palele concluzii ale articolului.

2) Modelul dinamic al preţurilor

Numeroşi autori au subliniat în lucrările lor dificultatea de a stabili dacă există sau nu o înţelegere secretă (cartel) între diverse firme doar pe baza unor anumite variabile, precum cele de cost, de preţ sau de cerere curentă.

Green şi Porter (1984) au făcut o încercare interesantă de a explica comportamentul unei companii utilizând modele dinamice. În cadrul modelului teoretic prezentat în această lucrare, autorii au considerat că firmele se află în situaţia de informaţie imperfectă şi atunci când comportamentul lor este afectat de o anumită variabilă (de obicei profitul sau cantitatea vândută) a cărei valoare scade până la un anumit nivel, firmele răspund cu un “război” al preţurilor împotriva competitorilor lor.

Rotemberg şi Saloner (1986) au prezentat mai târziu un model în care companiile îşi ajustau marjele din prezent ca urmare a şocurilor pozitive ale cererii. În cadrul acestui nou model, nivelele ridicate ale cererii se datorează şocurilor cererii identic şi independent distribuite din perioada în care firmele dispun de un stimulent puternic de a părăsi înţelegerea creată.