Modele Macroeconometrice pe Termen Lung - Cazul Poloniei

1. Introducere

În ultimele decenii creşterea de economii de piaţă moderne a fost asociată cu dezvoltarea rapidă a capitalului cunoştinţelor. Impactul său a devenit un factor important de creştere economică, depăşind invesţitia în capital fix şi creşterea forţei de muncă. Prin urmare, comunitatea economică a ajuns la o concluzie comună şi anume că economiile contemporane gravitează spre o structură cunoscută ca o economie bazată pe cunoaştere. Acest concept a fost formulat în contradicţie cu un sistem economic industrial care a predominat în ultimele secole (Smith, 2002). Chiar dacă sistemele economice anterioare aveau de asemenea avantajul cunoştinţelor care a determinat progresul lor tehnologic, la sfârşitul secolului 20 rolul capitalului cunoştinţelor a început să domine funcţionarea economiilor ca urmare a automatizării proceselor de fabricaţie, distribuţie rapidă a managementului informaţiilor (prin internet) şi prin creşterea economică legată de endogenizarea progresului tehnologic, în principal datorită dezvoltării Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC).

Există o literatură vastă bazată pe noi teorii de creştere endogenă cu scopul de a explica, la nivel global, diferenţele ratelor de creştere economică a anumitor ţări precum şi problemele convergenţei lor. Ea se bazează pe o analiză a probelor internaţionale şi subliniază rolul unor elemente de creştere. Explicaţia creşterii totale a factorilor productivităţii, inclusiv impactul cheltuielilor cu cercetarea şi dezvoltarea naţională şi străină şi cu capitalul uman, a fost studiată din mai multe puncte de vedere (Welfe, 2007b, 2009c). Generaţia, absorbţia şi utilizarea mai multor forme de capital al cunoştinţelor, au fost subiectul mai multor studii empirice. Un rezumat non-tehnic excelent poate fi găsit la Helpman (2004).

Rezultatele acestei cercetări sunt mai degrabă aplicate investigaţiilor în creşterea economică a economiilor unice, cu excepţia economiei SUA. Studiile aprofundate conduse de profesorul Jorgenson (Jorgenson et al., 2003, vezi Richards, 2000) se merită a fi menţionate. Se aplică de asemenea şi pentru Polonia (vezi Welfe, 2001). Acesta are de asemenea şi un aspect practic. Autorităţile şi comunitatea ştiinţifică ale unei ţări au nevoie de un instrument care să le ajute să construiască scenarii privind creşterea economică pe termen lung (20-30 ani înainte). Toate aceste studii au fost concentrate pe partea de ofertă a economiei. Desigur, cunoaşterea unei funcţii de producţie pe termen lung cu un factor endogen de producţie totală depinde de capitalul de cunoştinţe, capitalul fix şi de forţa de muncă care sunt condiţii unor asemenea studii. Cu toate acestea, acest instrument permite să generezi doar producţia potenţială. Se poate devia considerabil de la producţia efectivă care reprezintă realizări ale cererii finale care stau la baza fluctuaţiilor ciclului de afaceri. Prin urmare, pentru a fi utilizate în analiza empirică şi exerciţii de simulare trebuie sa construim un model complet care conţine atât cererea finală, cât şi oferta totală. Aceasta face posibilă estimarea dezechilibrului posibil : diferenţa de producţie, şomaj, deficitele de comerţ exterior, etc. Modelul ar trebui să fie închis prin preţul de intrpducere, salarii şi sectorul de de flux financiar.

Toate acestea justifică necesitatea compunerii unui model macroeconomic pe termen lung pentru economiile de sine stătătoare (W. Welfe,2008a). Am încercat să arăt structura sugerată de ei, folosind ca exemplu modelele macroeconometrice anuale pe termen lung W8D concepute pentru economia poloneză. Caracteristica lor este prezentată în secţiunea următoare. Secţiunile următoare ale acestui document conţin discuţii asupra proprietăţilor a numeroase măsuri alternative pentru determinanţii majori ai creşterii economice, abordări alternative la explicaţia lor, cu o încercare de a arăta interdependenţele în cadrul întregului sistem economic. Rolul de investiţii în capital fix şi capital de cunoştinţe este discutat în funcţie de analiza de multiplicare. Aplicaţiile în analizele de scenario bazate pe simulări de model sunt furnizate la sfârşitul lucrării.

2. Modelele macroeconometrice ale economiei bazate pe cunoaştere

Mecanismele cantitative care stau la baza dezvoltării unei economii bazate pe cunoaştere pot fi descrise empiric prin intermediul unor modele macroeconometrice extinse adecvat. Astfel de modele ar trebui să se bazeze pe teoria creşterii economice, care s-a bucurat de renaşterea sa în special pe teoria creşterii endogene (a se vedea Grossman şi Helpman, 1991; Barro şi Sala-i-Martin, 1995; Aghion şi Howitt, 1999, şi,mai recent Nahuis,2003; Tokarski, 2001, 2007).

Modelele macroeconometrice pe termen lung formate de-a lungul acestor linii, extinse pentru a include procese în care capitalul de cunoştinţe este generat şi utilizat, par să fie cele mai relevante instrumente de analiză economică pe termen lung. Structura lor poate urma cadrul curentului principal al modelelor prezentate de Klein et al. (1999). A se vedea, de asemenea, Bodkin et al., 1991 şi Whitley, 1994. Aceste modele specifică ecuaţiile cererii finale de-a lungul liniilor beo-Keynesiane, dar potenţiala productivitate şi cererea pentru factorii de producţie, precum şi impacturile progresului tehnologic pe care aceştia le generează referindu-se la teoria neoclasică de producţie (Solow, 1957). Această abordare se bazează pe teoriile timpurii ale creşterii dezvoltate de Harrod şi Domar şi pe conceptul de modele ale frontierii posibilităţilor de producţie, care au fost dezvoltate recent de Jorgenson (2000). Modelul empiric stilizat al creşterii de W. Welfe (2005) urmează o abordare similară.