Mondializarea (globalizarea) pieței și avantajele asupra activității comerciale din România

A. CE ESTE GLOBALIZAREA ?

GLOBALIZAREA, ca modalitate sau sistem de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice etc. si preconizarea solutionarii lor intr-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala.Intr-o asemenea viziune globalista, ansamblul dobandeste propietati sau insusiri pe care componentele nu le poseda.

Abordarea globalista in domeniul economico-social a fost initiate de clubul de la Roma, organism apolitic, fondat in anul 1968, pentru care problematica mondiala a devenit o preocupare emblematica.Sirul numeroaselor lucrari elaborate intr-o asemenea viziune sub forma rapoartelor catre Clubul de la Roma a fost deschis de cartea “Limitele cresterii”, aparuta in 1972.In acelasi spirit au aparut:”Omenirea la raspantie” (1974); “Restructurarea ordinii internationale” (1976); “Hrana pentru 6 miliarde”, (1983); “Revolutia descultilor” (1985).In 1992, a fost publicata lucrarea “Prima revolutie globala” elaborate de doi proeminenti membri ai Clubului de la roma (Alexander King si Bertrand Schneider), care contribuie substantial la intelegerea procesului dezvoltarii globale si la adoptarea masurilor de politica economico-sociala ce se impugn pentru asigurarea perspectivei globale a lumii.

Pe un plan mai larg, era firesc ca, in conditiile in care comunicatiile au devenit universale, informatiile instantanee,transporturile supersonice si armele racheto-nucleare planetare, lumea sa se transforme treptat intr-o entitate cu trasaturi globale, tinzand spre o piata globala si un system social global.Probleme, cum sunt:cresterea economica, explozia demografica in tarile slab dezvoltate, alimentatia, subdezvoltarea, poluarea echilibrul ecologic, exploatarea oceanelor, proliferarea armelor de distrugere in masa etc. nu mai pot fi rezolvate decat la scara globala.Aceasta nu insemna insa ca organismele statale nationale inceteaza sa-si mai joace rolul lor active pe scena internationala.Statul national ramane, inca multa vreme , unitatea politica structural a sistemului international, chiar si acolo unde au aparut si se dezvolta forme integrare economica supranationala.Aceasta inseamna ca in analiza problematicii internationale trebuie sa se opereze la doua niveluri diferite , mondial si national.In 1996, Forumul economic de la Davos marca globalizarea business-ului si a comertului.Un an mai tarziu, presedintele si fondatorul forumului atragea atentia asupra unei alte capcane a globalizarii. El arata ca societatea prinsa in vartejul globalismului, pe care o numeste network society, ceea ce in romaneste inseamna societate-retea, nu este doar jubilee si miracol.Ea adduce reajustari dureroase pentru categorii intregi de oameni.”Guvernele sunt dezorientate cand sunt confruntate cu schimbari economice dramatice si cu implicatiile lor sociale”.Daca nu suntem foarte chibzuiti, continua presedintele Schwab, ne paste pericolul real ca societatea-retea sa fie mult mai putin echitabila, coerenta, decat cea care a existat in tarile industriale in ultima parte a acestui secol.In ultimul timp este frecvent discutat si efectul globalismului asupra reltiilor internationale.Se releva, in context, ca extinderea curentului liberal, preconizat de globalisti, duce la agravarea decalajului dintre tarile bogate si sarace.

Exista mai multe procese interelationate care definesc globalizarea. Acum citeva decenii Marshall McLuhan a vorbit despre “satul mondial” (the global village) surprinzind cu acea expresie esenta fenomenului din zilele noastre: tehnologii ale informatiei care ne pun mai repede si mai dens in legatura unii cu altii; comprimarea distantelor prin noi tehnologii; inter-conectarea si cresterea dependentelor reciproce; integrarea pietelor financiare si comerciale; internationalizarea (globalizarea) crescanda a productiei (prin intermediul firmelor cu activitate globala); aparitia unor probleme “planetare”, care necesita abordari globale; raspindirea de comportamente si clisee presupuse a exprima rationalitatea unui homo oeconomicus ce nu cunoaste frontiere si emotii (sentimente) “locale” --aparitia unui homo globalus); dezvoltarea de identitati transnationale, etc.

Intre problemele planetare sunt de reliefat cele care privesc protectia mediului inconjurator (de genul efectului de sera/global warming), protejarea surselor de apa potabila, migratia masiva ilegala cauzata de saracie si de conflicte inter-etnice si militare si, nu in ultima instanta, internationalizarea crimei organizate (trafic de droguri si fiinte umane, de arme,etc) si terorismul international.

Merita sa evidentiez ca dezbaterea privind globalizarea nu trebuie disociata de doua procese ale deceniilor trecute. In primul rind, ma refer la caderea sistemului comunist, care a insemnat o extindere geografica mare a sistemelor bazate pe economia de piata. Si aici includ si revolutia capitalista, mai mult sau mai putin insidioasa, din China comunista, care a inceput la finele anilor 70’. In al doilea rind, ma refer la reformele de sorginte neoliberala care au avut loc in tari ale Europei occidentale (in Marea Britanie, in special, dar nu numai), in America Latina, etc.