Moneda, inflația și producția

Introducere

Lucrarea de fata, prezinta problemele legate de inflatie si productie. Inflatia a suscitat probleme dintotdeauna, autoritatiile monetare, incercand sa mentina rata inflatiei la un nivel cat mai scazut. La nivel macroeconomic, termenul de productie se refera la totalitatea bunurilor si serviciilor destinate consumului final. Pentru a avea o crestere economica care dureaza un timp indelungat este nevoie de o economisire voluntara din partea populatiei, in cele ce urmeaza vom arata diferenta dintre efectele unei economii bazata pe creditul oferit prin economisire voluntara, respectiv creditul oferit prin multiplicarea banilor. De asemenea lucrarea trateaza formele inflatiei, efectele acesteia, definirea termenului de capitalist si capital, critici aduse termenului de productie nationala, „Efectul Ricardo” cu cele doua forme ale sale, cum este afectata economia in functie de modificarea structurii de productie, distorsiuniile create de creditul de circulatie (teoria scolii austriece).

1 Inflatia

Potrivit definitiei sale traditionale inflatia este un fenomen care consta, in esenta in aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda, care creaza un dezechilibru. Aceasta conceptie este foarte veche, mai exact atunci cand autoritatile monetare au decretat cursul fortat al biletelor de hartie, desfiinntand astfel, convertibilitatea lor in aur, ceea ce a dus la desfiintarea mecanismului de limitare a emisiunii monetare. Asemenea masuri au fost luate in perioade critice, de razboi sau de dupa razboi, cand cheltuielile erau foarte mari. Admitand ca cresterea cantitatii de moneda este cauza, iar cresterea proportionala a preturilor este efectul, se obtine o prima definitie (monetara) a inflatiei: o crestere generalizata si durabila a nivelului general al preturilor. Se poate crede ca o administrare a preturilor ar elimina inflatia. Aceasta practica a fost utilizata frecvent de statele socialiste in cursul istoriei, care nu face decat sa modifice manifestarea inflatiei, fara sa o elimine: in loc sa se produca cresterea preturilor, are loc golirea magazinelor, aparitia cozilor, a pietei negre. P O _ P A B C2 C1 Q 0 Q0 QΔ

Figura numarul 1: Blocarea preturilor

Dupa cum se observa din figura, deplasarea curbei cererii din pozitia C1 in C2, normal preturile ar trebui sa creasca, insa nu se intampla datorita faptului ca preturile sunt administrate, astfel apare situatia unei penurii de bunuri fiind data de segmentul AB. Astfel in economiile administrate, pentru a fi relevant, indicatorul inflatiei, pe langa variabila pret, trebuie sa mai ia in calcul si anumite variabile cantitative, pentru a exprima penuria de bunuri. Economiile cu preturi administrate nu tin seama de raportul cerere-oferta si nici de cheltuielile de productie („pierderi planificat”), aceste preturi erau in functie de planul obiectivului. Din acest motiv economia socialista a fost departe de a fi una a belsugului, cum afirmau fondatorii marxism-leninismului, comunismul fiind un sistem social-economic al penuriei generalizate, pe care marele economist maghiar J. Kornay a numit economia socialista „economie de penurie”. Intr-adevar blocarea preturilor nu mentine intacta puterea de cumparare a monedei, caci desi valoarea reala a sumelor banesti este constanta, ei nu pot procura cu moneda respectiva bunurile pe care le doresc. Exista „putere” insa nu de „cumparare”. Formele inflatiei este data atat de cresterea preturilor, cat si de lungirea cozilor, vanzari pe sub mana. Inflatia poate fi definita ca o situatie a economiei caracterizata prin existenta unei cereri globale de bunuri si servicii mai mare decat oferta. Mai exista si alte posibilitati de definire a inflatiei, cum ar fi: un impozit pe care il platesc detinatorii de moneda, fie in forma monetara – in caz de crestere a preturilor, fie in natura – in caz de penurie de bunuri.