Politică de protecție a consumatorului în UE

În 1975, Consiliul Europei a initiat primul sau program pentru protectia consumatorului si politica de informare (C92 din 25.04.1975). Acesta a fost urmat sase ani mai târziu de un al doilea program pentru protectia consumatorului si politica de informare (C133 din 3.06.1981). Amândoua programele cuprind declaratii de politica, dar legal nu sunt obligatorii. Ele reprezinta totusi un anumit ghid cu ajutorul caruia organizatiile consumatorilor europeni au fost capabile sa masoare, sa evalueze si sa ofere informatii despre actuala politica a Comunitatii Europene si/sau a UE. Aceste documente mentionau necesitatea întaririi si mai bunei coordonari a masurilor de protectie a consumatorului în UE. În primul program, din 1975, se mentiona faptul ca politica de protectie a consumatorului era oarecum un subiect nou pentru CEE, dar exista deja ca o veche traditie în fiecare Stat Membru. Au fost enumerate cinci drepturi de baza ale consumatorului:

a. dreptul la protectia sanatatii si sigurantei consumatorului

b. dreptul la protectia intereselor economice ale consumatorului

c. dreptul la compensatii pentru daune suferite

d. dreptul la informatie si cunoastere

e. dreptul la reprezentare (dreptul de a fi ascultat)

Cele cinci drepturi ale consumatorului mentionate mai sus pot fi urmarite în politica presedintelui Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy ( 1962). "Toate aceste drepturi" - sustinea Consiliul Europei - "trebuie sa fie mult mai clar exercitate prin masuri în cadrul diferitelor parti ale politicii comunitare, cum ar fi politica economica, politica agricola comuna, politica sociala, politica protectiei mediului, politica transporturilor, politica energiei, ca si politica armonizarii legale, care afecteaza - toate - pozitia consumatorului."

Tendintele catre concentrare din cadrul CE au sporit problemele puse consumatorilor si au crescut dezechilibrul pozitiei consumatorului pe piata. A fost asadar luata în calcul lupta împotriva practicilor neoneste de vânzare-cumparare, a fost propusa introducerea încrederii generale în produs si o îmbunatatire în functionarea în serviciu a produselor si reciclarea materialelor, ca si protectia împotriva formelor de publicitate nedorite fost si ele luate în calcul.

O îmbunatatire în informarea consumatorului a fost si ea avuta în vedere ca o idee buna, cum ar fi mai sus mentionata etichetare a consumului de energie, includerea pretului de baza, cererea pentru teste comparative privind produsele, initiative pentru studiul problemelor consumatorului si activitati în scopul de a informa si educa consumatorul, etc.

Punerea în practica a acestor idei a fost cu toate acestea relativ lenta. La 20 de ani dupa primul program, a fost stabilit drept birou central pentru protectia consumatorului în cadrul Comisiei Europene cel de-al 24-lea Directorat General.

Legile cu privire la consumatorul european, masurile de asistenta si protectie care au fost create pentru consumatorii din întreaga Europa sunt extrem de variate în functie de structura lor. De exemplu, regulamente cu privire la descrierea produselor care se aplica la cumparare si care pot fi utilizate de consumator includ prevederi despre fixarea costurilor, în special în cazul alimentelor. Alte masuri de protectie pot fi observate de consumator numai în cazul unor probleme. Un foarte bun exemplu în acest sens este acela al obligatiilor produselor.

Câteva exemple cu privire la asemenea masuri de asistenta si protectie a consumatorului sunt enumerate mai jos.

Etichetarea consumului de energie

Pentru a-i facilita consumatorului alegerea produselor, UE a început sa aduca îmbunatatiri în ceea ce priveste etichetarea produselor. Un exemplu în acest sens este constituit de informatiile cu privire la consumul de energie a aparatelor casnice electrice. Se lucreaza la aceasta, unele dintre aparate deja având înscrise pe ele aceste informatii, în timp ce pentru altele înca se fac pregatiri. Pâna acum, aceste informatii au fost înscrise pe frigidere, congelatoare si masini de spalat. Alte aparate, cum ar fi boilerele si masinile de spalat vase, urmeaza si ele sa fie etichetate.

Etichetarea pretului standard

Multe produse apar în diferite marimi de ambalaje. Acest lucru este util din cauza ca exista gospodarii de marimi diferite. Cu toate acestea, una dintre probleme este faptul ca adesea greutatile continutului sunt complet diferite. O comparatie reala între preturi devine asadar dificila pentru consumator, mai ales pentru ca cei mai multi oameni îsi fac cumparaturile în graba.

Un exemplu:

Produsul "A" Produsul "B"

Continut: 420g Continut: 260g

Pret: 2,90 DM Pret: 1,75 DM

Din aceasta cauza, s-a decis ca va trebui sa existe un ghid UE pentru etichetarea preturilor, care trebuie incorporat în legislatiile nationale din toate statele membre UE pâna în anul 2000. Acest ghid ar trebui sa asigure faptul ca, pe lânga pretul produsului (pretul pachetului individual), în viitor consumatorul va trebui sa poata vedea pretul de baza, adica pretul unei unitati (kilogram sau litru) si sa tina seama de asta atunci când îsi face cumparaturile.