Politica promoțională la SC Silva Fruct SA

Introducere

În condiţiile economiei contemporane, ale sporirii si diversificării neîntrerupte a bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societăţii, ale creşterii schimburilor economice internţionale si în contextul globalizării economiei şi pieţelor, problemele comunicării cu consumatorii interni sau cu partenerii externi devin din ce in ce mai dificile, necesită eforturi de cunoaştere si informare reciprocă mult mai însemnate, mult mai variate. De altfel, consumatorului intern ca şi clientului extern, in lipsa unui sistem modern si eficient de comunicaţie, de informare, le este destul de greu sa afle singuri ce produse sunt oferite pe piată, unde, cậnd şi în ce condiţii se pot procura, în ce masură corespund exigenţelor, preferinţelor sau diferitelor lor stiluri de viaţa. Soluţia adoptată de întreprinderile moderne pentru satisfacerea acestor cerinţe constă în instituirea unui sistem care să asigure o permanentă comunicare între producători si comercianţi, pe de o parte, si consumatori (utilizatori), pe de altă parte.

Sistemul de comunicaţie- prin care întreprinderea pune in circulaţie o idee, o informaţie sau o atitudine – este format din următoarele elemente: o sursă de informaţie (întreprinderea înăşi); un mesaj (respectiv informţia, ideea ce urmează a fi difuzată); un canal de difuzare a mesajului (suportul mesajului); un destinatar (consumatorul intern, clientul extern, distribuitorul etc.). Se adoptă sistemul de comunicţie cu dublu sens, care creează întreprinderii posibilitatea de a stabili dacă mesajele difuzate au fost sau nu recepţionate şi cum au fost înţelese de către destinatari, pentru a se opera modificări în privinţa formei si conţinutului, a canalului de transmitere.

Experienţele practice demonstrează că eficienţa procesului de comunicare desfasurată printr-un astfel de sistem depinde de modul in care emiţătorul îşi cunoaşte audienţa şi răspunsul acesteia, de felul în care codifică mesajul în funcţie de probabilitatea decodificării mesajului de către receptor, de transmiterea mesajului prin intermediul unor suporturi adaptate atật mesajului cật şi destinatarului, ca şi de asigurarea suporturilor de feedback care să-i garanteze recepţia mesajului.

CAPITOLUL 1

POLITICA PROMOŢIONALĂ A ÎNTREPRINDERII

1.1 Politica promoţională – abordări teoretice

1.1.a) Tehnici si mijloace publicitare

Mesajul publicitar care urmează a fi difuzat se exprimă în forme extrem de variate, in funţie de tipul produsului sau serviciului, de psihologia celor cărora se adresează; el constituie “fructul” unor activităţi deopotrivă creative, de imaginaţie, care asigură o îmbinare eficientă a unui şir de elemente psihologice, sociologice, economice.

De remarcat că progresele înregistrate în domeniile psihologiei si sociologiei au permis stabilirea unei legaturi tot mai clare între comunicaţia publicitară şi diferitele stiluri de viaţa ale consumatorilor şi au fost definite diferite tipuri de mesaje publicitare, frecvent şi cu succes utilizate de întreprinderile moderne.

Pincipalele tipuri de mesaje: mesaje funcţionale1 – caracterizate printr-un ton tranşant, punậnd in evidenţă performanţele produsului şi preţul acestuia; mesaje de relaţie – concepute in asa fel incat consumatorului îi sunt redate mărturii şi scene din propia viată cotidiană, prin care să-şi explice şi justifice alegerea unui produs sau serviciu; mesaje de evidenţiere a mărcii – care subliniează autoritatea “morală” şi “socială” a firmei şi în acelaşi timp certifică notoritatea acesteia; mesaje de implicaţie socială – care

sugerează şi incită consumatorul să urmeze un anumit model social şi să se integreze într-o comunitate fondată pe anumite arhetipuri sociale şi, eventual, chiar pe anumite mituri;

mesaje de contemplare – care propun contemplarea unui obiect prezentat ca fiind perfect, sacralizat si scos în afara realului, făra nici un context de utilitate practică a lui.

Mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare includ, in ordine,presa,

radioul, televiziunea, cinematograful, publicitatea exterioară şi cea directă, la care se

1Virgil Balaure, Tehnici promotionale ,Editura Uranus, Bucuresti, 1999

adaugă cea efectuată prin tipărituri(cataloage, pliante, prospecte, brosuri, agende şi

calendare), utilizate atật pentru bunurile de consum şi cele de utilizare industrială, cật şi în domeniul prestărilor de servicii.

Presa – atật cea cotidiană cật şi cea periodică –reprezintă în prezent “media”. Raţiunile care precumpănesc în decizia de alegere a presei ca “media” de publicitate sunt legate, de regulă, de caracteristicile de bază ale acesteia – diferite de la o publicaţie la alta: difuzarea teritorială, momentul apariţiei, categoriile socio-profesionale ale cititorilor, tirajul,preţul de vậnzare al spaţiului, calitatea imprimării.

Presa cotidiană2 – rămậne cel mai folosit “media “de publicitate în majoritatea tărilor lumii, datorită avantajelor pe care le oferă şi anume: flexibilitatea, prestigiul de care se poate bucura un anumit cotidian, aria vasta de difuzare, posibilitatea de a stapậni şi dirija expunerea anunţurilor. De meţionat însă şi unele “dezavantaje ale presei cotidiene ca ”media” de publicitate, între care durata de viaţă foarte scurtă ca şi reproducerea tipografică uneori de o calitate mediocră a mesajelor.”