Politici investiționale ale întreprinderii

1. CONCEPTUL DE INVESTIŢIE

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice. Investiţiile, privite ca sumă a cheltuielilor făcute pentru realizarea de noi obiective, dezvoltarea sau modernizarea celor existente, reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor ce conţine elemente de incertitudine, generate de obicei de evoluţia pieţei. Rolul important pe care îl ocupă strategia investiţională în cadrul strategiilor şi politicilor firmei, reiese şi din faptul că toate celelalte activităţi ale firmei sunt dependente de politica de investiţii adoptată.

Procesul investiţional a fost şi rămâne un proces complex, care înglobează toate activităţile şi operaţiunile întreprinse pentru plasarea unor capitaluri proprii sau atrase, cu scopul realizării şi punerii în funcţiune a unor obiective economice, sociale sau de altă natură, precum şi fructificarea resurselor băneşti plasate la alţi întreprinzători (cu titlul de acţiuni, obligaţiuni etc.).

În sens financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă pe speranţa obţinerii unor venituri superioare, dar probabile, (achiziţionarea unei maşini pentru creşterea productivităţii muncii, construcţia unei uzine pentru creşterea producţiei, asimilarea unui brevet pentru fabricarea de produse noi etc.).

În sens contabil, aceeaşi investiţie desemnează alocarea unei resurse disponibile pentru procurarea unui activ, care va determina fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli.

Conceptul de investiţii poate avea astfel două sensuri:

1. un sens larg, conform căruia investiţiile cuprind toate cheltuielile sau alocările de fonduri de la care se aşteaptă nişte venituri viitoare;

2. un sens restrâns, conform căruia investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de active fixe (pentru construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea de active fixe de natura maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de transport şi a altor mijloace de muncă). Se asimilează investiţiilor şi cheltuielile referitoare la lucrările de proiectare, prospecţiuni şi explorări geologice, achiziţionarea de titluri de valoare, etc.

În concluzie, investiţia reprezintă o alocare permanentă de capitaluri, în achiziţia de active fixe şi / sau financiare, care să permită desfăşurarea unor activităţi rentabile, superioare ratei actuale de rentabilitate a întreprinderii şi acoperitoare pentru riscurile asumate. Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital, în speranţa obţinerii viitoare a unor fluxuri de beneficii.

2. CRITERII DE OPŢIUNE ÎN PROCESUL INVESTIŢIONAL

Indiferent de natura investiţiei, fiecare investitor urmăreşte cu prioritate:

- accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnice în condiţiile restructurării întregii producţii;

- reducerea costurilor de producţie;

- promovarea largă a progresului tehnic prin aplicarea cât mai rapidă a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnologice;

- ridicarea gradului de valorificare a resurselor de care dispune orice investitor;

- creşterea calitativă a întregii activităţi de comerţ exterior şi de cooperare economică internaţională.

Identificarea corespunzătoare a obiectivului de investiţii şi adoptarea celor mai adecvate decizii, sunt legate de necesităţi, de resurse, de o serie de instrucţiuni şi de încadrarea în strategiile viitoare ale agentului economic.

Principalele criterii de opţiune în procesul investiţional sunt:

- obţinerea unui profit suplimentar;

- necesitatea asigurării competitivităţii firmei pe plan tehnic şi economic;

- cerinţe de ordin tehnologic (siguranţa funcţionării etc.);

- asigurarea condiţiilor economice necesare funcţionării firmei;

- prevenirea poluării;

- existenţa unor resurse financiare care aşteaptă un plasament corespunzător.

Transformarea opţiunilor în decizii de investiţii trebuie să fie fundamentate pe răspunsurile la anumite întrebări formulate în algoritmul descris în schema logică din ANEXA2.

3. ELEMENTELE PRINCIPALE ALE PROCESULUI INVESTIŢIONAL

VALOAREA CAPITALULUI PENTRU INVESTIŢII

Realizarea unui proiect de investiţie presupune existenţa unor capitaluri a căror mărime este determinată, în principal, de:

- cheltuielile de achiziţie - a utilajelor, a terenurilor pentru clădiri;

- cheltuielile necesare instalării, montării şi punerii în funcţiune a echipamentului;

- cheltuielile preliminarii - pentru servicii de consulting, pentru formarea personalului, pentru achiziţionarea de licenţe, brevete etc.

Se stabilesc sume de capital necesare acoperirii costului de exploatare pe perioada punerii în funcţiune până la atingerea parametrilor proiectaţi. În procesul de exploatare pe lângă cheltuielile curente apar şi alte categorii de cheltuieli, cum ar fi:

- cheltuieli cu reparaţii, înlocuiri, modernizări;

- cheltuieli cu taxe şi impozite, rambursări de împrumuturi, dobânzi, alte cheltuieli bancare.