Recenzie societatea perfectă - John Kenneth Galbraith

La 15 octombrie 1908 s-a nascut unul dintre cei mai cunoscuti economisti ai tuturor timpurilor,americanul de origine canadiana JOHN KENNETH GALBRAITH care numai dintr-o mica intamplare n-a devenit unul dintre presedintii Americii.

S-a nascut in Canada in 1908,intr-o familie de fermieri de origine scotiana,a urmat cursurile Universitatii din Toronto pe care le-a terminat in anul 1931,dupa care a continuat studiile la Universitatea Berkley din S.U.A.Aici,alaturi de studii de economie agrara,a studiat profound opera lui Alfred Marshall si a lui Thorstein Veblen.Acesta din urma va lasa o puternica amprenta asupra tanarului economist Canadian,mai ales din punct de vedere metodologic.In anul 1934 I s-a oferit un post de preparator la Harvard.

In anul 1940 devine consilier economic al Comisiei Consultative pentru Apararea Nationala,1941 devine director al sectiei de preturi din cadrul Oficiului pentru controlul preturilor iar apoi director adjunct al aceluiasi oficiu.

Dar,in 1943,datorita incercarilor de a institui masuri de a controla preturile monopolurilor,vine in contradictie cu lumea de afaceri si cu unii oameni de stat si este demis din postul amintit.A fost redactor la revista “Fortune”,iar in 1949 este numit professor de economie la Universitatea Harvard pe care o parasise in 1941.

J.K Galbraith a fost consilier al unor importanti oameni politici – Adlai Stevenson si J.F Kennedy – al unor organisme guvernamentale, ambasador al S.U.A. in India (1961-1963) unde a intretinut bune relatii cu Jamaharlal Nehru, membru al diferitelor orgnizatii politice si nepolitece, etc.

John Kenneth Galbraith este autorul unor teorii socio-economice extrem de provocatoare ce au starnit, de-a lungul ultimilor decenii, interesul atat al criticii de specialitate cat si al opiniei publice si au dat nastere unor vii dispute la nivel international.

In lucrarea sa autorul afirma ca “Realizabilul, nu doar perfectiunea, este aici identificat si descris. A imagina o societate perfecta a fost si in trecut un exercitiu de reflectie considerat atractiv. ”

“Societatea perfecta” propune definirea unui sablon, a unei societati perfecte pentru ca este esential a sti care este idealul spre care se tinde. In conformitate cu trasaturile generale ale acestei societati perfecte se vor constata diferentele dintre aceasta si realitatea iar pe baza acestora vor fi elaborate diferite metode de uniformizare a realitatii cu idealul cerut.

In primul capitol profesorul spune ca inainte de a afirma ce este bine trebuie sa facem o distinctie intre cum ar fi perfect si ceea ce se poate realiza.

Intr-o societate perfecta, fiecare cetatean trebuie sa se bucure de libertatea individuala, de bunastare, de egalitate rasiala si etnica, de sansa unei existente care sa ii ofere satisfactie.

O societate perfecta nu poate accepta respingerea dorintei schimbarii in plan social, in favoarea cunoscutului interes personal. Comfortul creat de bogatie se confrunta cu actiunile publice ale celor defavorizati, datorita amenintarii cu cresterea impozitelor sau esecului promisiunilor de reducere a acestora .

In capitolul 2 , este descrisa societatea americana si in acelasi timp este prezentata dialectica politica moderna intr-o forma concisa. Autorul vorbeste despre o dihotonomie intre capital si munca. Insa in prezent aceasta nu mai poate fi insusita. Acum exista pe de o parte cei bogati, cei care se bucura de toate inlesnirile, iar pe de cealalta parte cei saraci. Aceasta este ordinea economica din ziua de azi.

Intr-o forma concisa dialectica politica moderna poate fi descrisa astfel: este vorba de o competitie inegala, cei bogati si prosperi au bani si influenteaza. Si voteaza. Cei cu grijile de maine si cei saraci sunt in numar mare, dar multi dintre ei nu voteaza. Exista democratie, dar nu in mica masura este o democratie a celor bogati.

Crearea si modelarea prezentului social reprezinta mandria liberalilor si convingerea politica a conservatorilor. De fapt, modelarea se datoreaza mult mai profundelor orientari ale istoriei. Pana in primele decenii ale acestui secol, Statele Unite a fost o tara predominant rurala. In perioada Marii Crize, aproape jumatate din muncitorii cu castiguri bune lucrau in agricultura. Multi aveau slujbe in comertul la scara mica, in servicii si in alte intreprinderi rurale. Cresterea duratei de viata atat datorita medicinei moderne, cat si aparitiei industriei urbane si a fortei de munca angajate au fost factorii care au fortat aparitia Asigurarilor Sociale, nu liberalii sau socialistii.

Desigur, dezvoltarea industriala si urbana a fost cea care a facut ca somajul sa devina o problema. In agricultura traditionala acesta nu exista, datorita acestei dezvoltari, compensarea unui loc de munca a devenit esentiala.

Insa bunastarea a devenit o preocupare publica numai atunci cand schimbarile economice, politice, sociale i-au adus pe cei nevoiasi in orase, acestia locuind acum alaturi si contrastand vizibil cu cei relativ mai bine situati.

In trecut economia a fost definita din punct de vedere ideologic. Exista liberalism, socialism sau capitalism, comentatorul este fie liberal, socialist, fie de partea liberei initiative. Acesta sustine proprietatea comuna fie, cum se intampla acum, privatizarea.