Relațiile UE cu organisme economice internaționale

1. Prezentare generală

Pe plan economic, comercial și monetar,Uniunea Europeană a devenit o mare putere mondială.Uniunea Europeană are o influență considerabilă în cadrul organizațiilor internaționale cum ar fi Organizatia Mondială a Comertului (OMC), Fondul Monetar Internațional,Banca Mondială și în cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul înconjurator și dezvoltare.

OMC – organizația mondială a comerțului

În prezent (aprilie 2013), din sistemul O.M.C. fac parte toate ţările mari ale lumii, doar o parte din ţările în curs de dezvoltare nu sunt încă incluse.În acest fel, Organizaţia Mondială a Comerţului se bucură de o participare aproape universală având în vedere faptul că, în prezent, numără 159 de state membre, care acoperă 97% din comerţul mondial.

Relațiile Uniunii Europene cu OMC

Este singurul organism internaţional care se ocupă de normele care dirijează comerţul între ţări. Inima sistemului OMC, cunoscut şi ca sistemul de comerţ multilateral, o reprezintă acordurile OMC care schiţează regulile legale de bază ale comerţului internaţional ca şi angajamentele de deschidere de pieţe asumate de membrii săi. Aceste acorduri au fost negociate şi semnate de toţi Membrii OMC şi adoptate conform procedurilor interne specifice.

Imediat dupa cel de-al doilea război mondial, ca urmare a faptului că acesta a afectat profund întreaga economie mondială şi relaţiile economice internaţionale, unele ţări au făcut primul pas către adoptarea unor reguli care să guverneze relaţiile comerciale internaţionale. Aceste eforturi au condus la adoptarea în anul 1948 a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT).

GATT urmărea eliminarea tarifelor şi barierelor comerciale, precum şi eliminarea tratamentului diferenţial în comerţul internaţional. Avea 23 de ţări membre în momentul creării şi forma unui tratat multilateral interguvernamental, fără să beneficieze de statutul juridic de oraganizaţie internaţională. În cadrul GATT au avut loc 8 runde de negocieri , cea mai importantă este cea de la Uruguay, care a durat şapte ani şi jumătate (1986-1994) şi a avut 124 de ţări participante.

În 15 aprilie 1994 a avut loc semnarea Actului final al Rundei Uruguay de către 117 de state din cele prezente, în cadrul reuniunii de la Marrakech, prin care au convenit Acordul de creare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, al treilea pilon al economiei mondiale (pe lângă FMI şi Banca Mondială). Acesta defineşte sfera de acţiune a OMC, funcţiile sale, structura instituţională, membrii originali, procedurile de aderare a noi membri. OMC are o sferă mult mai cuprinzătoare decât GATT, incluzând, pe lângă reglementarea comerţului cu mărfuri şi reglementarea comerţului cu servicii şi aspecte ale drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ.

Din perspectiva poziţiei sale de principală entitate economică a lumii, UE are un interes pregnant în asigurarea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea comerţului mondial. Această poziţie predominantă determină însă şi responsabilităţi faţă de celelalte ţări ale lumii, ceea ce duce la faptul că UE joacă un rol activ în negocierile privind comerţul mondial, în cadrul OMC, acţionând în favoarea unui comerţ echitabil şi corect, precum şi pentru valorificarea oportunităţilor determinate de globalizare.

Politica comercială a UE şi OMC

Uniunea Europeană este unul din membrii cheie ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Aceasta deoarece UE are o politică comercială comună, iar Comisia Europeană negociază în numele tuturor Statelor Membre. UE este una dintre forţele susţinătoare ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul OMC, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha Development Agenda). DDA are ca obiective atât o continuare a deschiderii pieţelor cât şi enunţarea unor reguli, toate acestea guvernate de măsurile necesare pentru integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial, mai ales prin intensificarea asistenţei tehnice în vederea formării de personal. Principalul obiectiv al DDA este de a aşeza “dezvoltarea” în centrul sistemului comercial mondial astfel încât sărăcia să poată fi combătută.

UE a sprijinit întotdeauna sistemele comerciale multilaterale deoarece a considerat că modalitatea optimă de încurajare şi susţinere a comerţului mondial este adoptarea prin consens a unor reguli comerciale multilaterale . În acest sens, UE a jucat un rol major în înfiinţarea OMC şi în funcţionarea ulterioară a

OMC este responsabilă pentru supravegherea sistemului comercial multilateral, care a evoluat treptat în ultimii 50 de ani. De asemenea, OMC constituie un forum pentru continuarea negocierilor privind liberalizarea comerţului cu bunuri şi servicii, prin desfiinţarea barierelor şi elaborarea de noi reguli în domeniile legate de comerţ. Acordurile OMC prevăd un mecanism comun de reglementare a diferendelor, prin care membrii îşi apără drepturile şi reglementează divergenţele care apar între ei.

Princialele obiective ale UE în cadrul OMC sunt:

• deschiderea pieţelor pentru mărfuri, servicii şi investiţii în conformitate cu reguli clare şi respectând un calendar care să permită tuturor ţărilor implementarea lor;

• transformarea OMC într-o entitate mai deschisă, mai responsabilă şi mai eficientă prin angajarea în discuţii cu alte grupuri şi organizaţii;

• includerea deplină a ţărilor în dezvoltare în procesul de luare a deciziilor din cadrul OMC , ajutându-le să se integreze în economia mondială.

UE este una dintre forţele susţinătoare ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul OMC, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha Development Agenda). ADD are ca obiective atât o continuare a deschiderii pieţelor cât şi enunţarea unor reguli, toate acestea guvernate de măsurile necesare pentru integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial, mai ales prin intensificarea asistenţei tehnice în vederea formării de personal. Principalul obiectiv al ADD este de a aşeza “dezvoltarea” în centrul sistemului comercial mondial astfel încât sărăcia să poată fi combătută.

Conferinţa a avut loc la data stabilită, la Doha, între 9-14 noiembrie 2001 şi a fost unul din principalele evenimente economice ale anului. A reunit circa 3000 de participanţi, care reprezentau Guverne din cele 142 de ţări membre OMC, precum şi din alte state care se aflau în proces de negociere a aderării la organizaţie. De asemenea au mai fost prezenţi reprezentanţi ai instituţiilor financiare şi a altor organizaţii internaţionale. Reprezentanţii ONG au urmărit derularea negocierilor şi au participat la reuniunile publice ale Conferinţei.

Această rundă a fost lansată la două luni după atacurile teroriste care au avut loc în 11 septembrie în SUA şi s-a intenţionat a fi mai mult decât una comercială , motiv pentru care a fost denumită „Agenda de Dezvoltare de la Doha ” (ADD). La fel ca anterioarele runde de negocieri, principalul obiectiv a fost liberalizarea în continuare a comerţului. Dar aceasta se deosebeşte prin vizarea unei arii mai largi de domenii, de la cele tradiţionale la cele de servicii. De asemenea pentru prima dată au fost abordate domenii noi, importante pentru dezvoltare precum : relaţia dintre comerţ şi investiţii, dintre comerţ şi concurenţă şi cea dintre comerţ şi mediul înconjurător. Runda a adoptat şi o Declaraţie ministerială privind drepturile de proprietate intelectuală şi sănătatea publică care crează condiţii mai flexibile de acces pentru ţările în curs de dezvoltare la tehnologiile şi produsele farmaceutice brevetate, astfel încât să se poată lupta împotriva crizelor în domeniul sănătăţii şi a unor boli grave precum SIDA.

UE consideră că această rundă de negocieri trebuie să asigure dezvoltarea comerţului mondial în aşa fel încât să se poată asigura un echilibru între creşterea economică, protecţia mediului şi promovarea echităţii sociale, adică acele trăsături definitorii ale dezvoltării durabile.