Rolul și Relevanța Stocurilor Reorientate

Abstract. Practicienii şi cadrele universitare continuă să spună că nu există nici un deficit de stoc în multe, dacă nu chiar în toate lanţurile de aprovizionare. Mai degrabă adevărul este deţinut de noţiunea istorică: produsul potrivit nu este în locul potrivit la momentul potrivit pentru a satisface cererea.

Pentru a influenţa pozitiv performanţa lanţului de aprovizionare, este necesară reexaminarea rolului şi relevanţei stocului cu privire la elaborarea, întreţinerea și controlul fluxului produselor. Această lucrare sugerează că examinarea acestor fluxuri dintr-o triplă perspectivă poate fi benefică pentru firme oferind un cadru benefic evaluării eforturilor pentru a atinge cel mai scăzut cost total şi să îndeplinească serviciile preconizate de clienţi.

1. Stocul 101

Potrivit Departamentului de Comerţ al S.U.A. în 2002, Statele Unite au avut 1.1 bilioane dolari în sprijinirea stocurilor, 3.2 bilioane dolari în comercializare; stocurile includ 400 miliarde dolari în locaţii de comercializare, 290 miliarde dolari la angrosişti sau la distribuitori şi 450 miliarde dolari la producători (http://www.census.gov/mtis/www/data/pdf/mtis0112. pdf). Având în vedere aceste investiţii în stocuri, s-ar presupune ca comercializările să fie scăzute. Din păcate, atât pentru comercianţi cât şi pentru consumatori, nu este cazul.

Într-un raport cheie, Andersen Consulting (1996) a constatat că, în medie, 8,2% din cumpărători eşueaza în a găsi produsul căutat în stoc. În plus, Lee (2002) a remarcat faptul că situatiile în care nu se găseşte un produs reprezintă 6,5% din vânzările tuturor comercianţilor și că, după ajustarea pentru vânzările de produse alternative/substitute, comercianţii suferă pierderi nete de 3,1%. În mod evident, nu există nici o lipsă de stoc în cadrul lanţului de aprovizionare. Problema, se pare, este că produsul potrivit nu este în locul potrivit la momentul potrivit pentru a satisface cererea.

Problema devine chiar mai complexă deoarece managerii trebuie să echilibreze o serie de variabile contradictorii, care par să-i conducă în direcţii diferite, pentru a rezolva dilema stocurilor. De exemplu, un stoc mai mare creşte servirea clientilor, dar cu un cost mai mic al stocului. Achiziţionarea stocurilor în cantităţi mai mari per comandă şi mărirea lungimii ciclurilor de comandă ar putea reduce manevrarea, transportul şi costurile legate de achiziţionare, dar ar putea creşte, de asemenea, costurile de achiziţionare ale stocului şi/sau scăderea deservirii clienţilor. Manevrate în mod corespunzător însă, aceste variabile sunt efectiv capabile de gestionat. Acest lucru necesită o combinaţie de elemente de bază ale stocurilor, idei proaspete şi deschiderea spre soluţii noi.

În ultimii ani, gândirea managerială a evoluat la perspectiva că toate companiile individuale trebuie să renunţe la conceptul că sunt autonome şi să recunoască că acestea concurează în lanţurile de aprovizionare. Un manager trebuie să poată integra firma în cadrul reţelei de afaceri în care operează. Această integrare trebuie să apară atât în afara companiei cât şi în interiorul ei. Stocul este o provocare primară, care leagă firmele şi departamentele în cadrul întreprinderilor; desigur, sarcina de gestionare strategică şi operaţională a stocurilor în lanţurile de aprovizionare este un numitor comun. CSCMP (Consiliului de Management Profesionist al Lanţurilor de Aprovizionare) defineşte gestionarea lanţului de aprovizionare ca fiind cel care: “cuprinde planificarea și gestionarea tuturor activităţilor implicate în achiziţii, conversie şi toate activităţile de gestionare logistică (care) includ coordonarea şi colaborarea cu partenerii, care pot fi furnizori, intermediari, terţi prestatori de servicii, şi clienţi.”

(http://www.cscmp.org/Downloads/Resources/ glossary03.pdf, p. 97)

Un lanţ de aprovizionare este prevăzut de obicei ca o firmă focală, frecvent un producător, susţinut de un furnizor în amonte. Fabricantul oferă bunuri clienţilor săi din aval (adică, distribuitorii şi comercianţii ), care ar putea, la rândul lor, să vîndă unui consumator final. Sprijin în cadrul lanţului de aprovizionare poate fi furnizat de către furnizorii de logistica, de servicii financiare, de comercializatori, de fluxurile de informaţii, etc.

În lumina discuţiilor anterioare, scopul acestei lucrări este de a explora şi de a reexamina rolul stocurilor și relevanţa cu privire la elaborarea, întreţinerea și controlul fluxului produselor din cadrul lanţului de aprovizionare. Pentru a face acest lucru, trebuiesc apreciate şi înţelese trei componente cheie din lanţul de aprovizionare.