Șomajul - analiza concretă pe exemplul României 2008-2010 - previziuni 2011

Somajul este un fenomen negativ al spatiului economico-social care afecteaza o parte a populatiei active sau disponibila prin neasigurarea locurilor de munca.

Somajul reprezinta excedentul ofertei de forta de munca fata de cererea de munca. Somerii sunt toti cei apti sa munceasca dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati partial sau in intregime numai in anumite momente ale dezvoltarii economice.

Potrivit definitiei date

de BIM (Biroul

International al Muncii),

somer este oricine are

mai mult de 15 ani si

indeplineste simultan

urmatoarele conditii:

apt de munca;

nu munceste;

cauta un loc de munca;

Somajul acopera o mare diversitatae de situatii concrete:

personae in cautarea unui loc de munca cu deosebire tineri;

persoane concediate care si-au pierdut involuntar locul de munca din motive economice;

persoane de regula femei care dupa o perioada de intrerupere a activitatii revin pe piata muncii si cauta un loc de munca cu timp complet sau partial;

persoane ocupate cu timp partial, temporar, sezonier in cautarea unui loc de munca cu timp complet;

personane indeosebi in varsta care cauta un loc de munca in vederea completarii veniturilor;

Politici de combatere a somajului

1. Servicii de plasare a fortei de munca: consultanta si orientare profesionala, identificarea de locuri de munca, consultanta intensive pentru cei dezavantajati, asistenta in legatura cu mobilitatea geografica.

2. Calificarea profesionala: programele de pregatire orientate catre somerii adulti sau cei aflati permanent sub amenintarea locului de munca, pregatire desfasurata in centre speciale sau in interprinderi.

3. Crearea directa de locuri de munca prin subventii:

subventii pentru pastrarea anumitor angajati din ramurile strategice;

somerii cu stagii indelungate;

alocatii ale interprinderii;

locuri de munca in sectorul public cu destinatie precisa pentru someri;

Protectia sociala reprezinta ansamblul de politici, masuri, institutii, organisme care asigura un anumit nivel de bunastare si securitate sociala pentru intreaga populatie si in mod special pentru anumite grupuri si personae care nu pot sa realizeze prin efort propriu conditiile normale minime de viata.

Obiectivul esential al protectiei sociale il constituie reintegrarea categoriilor defavorizate in viata normala prin stimularea fortelor active, a cresterii capacitatii lor de a face fata problemelor dificile, a scaderii perioadelor de criza prin mobilizarea eforturilor proprii.

Pentru a asigura o protectie sociala indivizilor in toate situatiile in care ei nu dispun de resurse materiale si nu mai sunt capabili sa-si obtina prin eforturi proprii mijloace necesare unui trai decent, sunt utilizate doua modalitati de sprijin:

1. Sistemul asigurarilor sociale – fondurile se obtin prin contributii sistematice ale populatiei active care se intorc inapoi la cei care au contribuit, aflati in nevoi, in functie de contributia lor sub forma de pensii, ajutor de boala, ajutor de somaj.

2. Sistemul asistentei sociale – sistem de ajutoare finantat de la bugetul de stat, bugetele locale si din contributii voluntare ale persoanelor fizice si juridice.