Strategia adaptării serviciilor de apă canal

1 ABORDARI TEORETICE GENERALE ÎN SFERA SERVICIILOR PUBLICE LOCALE

1.1 Serviciile publice: necesitate, continut

Serviciul public reprezinta forma principala de activitate a administratiei. Pentru a întelege necesitatea obiectiva a serviciilor publice trebuie sa cunoastem relatia dintre nevoia sociala si oferta sociala.

Sistemul nevoilor sociale este amplu si diversificat. În societate exista pe lânga nevoi individuale si cerinte generale, nationale sau locale publice, caracterizate printr-un puternic dinamism; se manifesta o cerere crescânda de servicii publice.

Pornind de la nevoile publice (cererea de servicii publice), la nivelul organizatiilor publice se pot organiza servicii publice (oferta de servicii publice): urbanism, amenajarea teritoriului, gospodarie comunala, stare civila, finante publice locale, secretariat  administrativ etc.

Satisfacerea nevoii de servicii publice nu se poate realiza numai prin intermediul serviciilor publice ale institutiilor administrative. Apare necesitatea apodictica a furnizarii de servicii publice de catre institutii/organizatii private, a caror organizare si functionare sa fie autorizata de institutiile sistemului administrativ. Trebuie evidentiata si necesitatea parteneriatelor public  privat (PPP) în domeniul serviciilor publice.

Putem concluziona ca în situatia când statul se afla în fata unei nevoi de interes general, el creeaza un serviciu public care sa satisfaca nevoia respectiva. Deci, serviciul public este o creatie a statului sau a unitatilor administrativ  teritoriale, pusa la dispozitia publicului, cu scopul de a satisface în mod regulat si continuu o nevoie de interes general.

Ca urmare a dezvoltarii practicilor administrative si a reflectarii lor în plan ideatic conceptul de serviciu public a evoluat în timp. În procesul evolutiei sale, în literatura de specialitate identificam definitii cu un spectru foarte larg (16 p.61-65).

Diversitatea de definitii atribuite acestui concept se explica prin aceea ca are loc o perceptie a serviciului public din diferite unghiuri de vedere. Unii specialisti folosesc notiunea de serviciu public pentru a desemna un organism, adica o persoana juridica, privata sau publica, prin care se realizeaza o activitate de interes general (sens organic). Altii sustin ca mai importanta este definirea serviciului public în sens material, sau, altfel spus, ca tip de activitate si nu ca organism.

- În sens material  serviciul public desemneaza o activitate orientata spre realizarea unui interes general (aparare, sanatate, protectie sociala etc.).

- În sens organic  serviciul public reprezinta ansamblul structurilor, organelor si institutiilor înfiintate de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale, prevazute cu competente si resurse în vederea satisfacerii unei nevoi de interes general (20 p.9).

Prezentam, în continuare, câteva definitii reprezentative.

Serviciul public este considerat mijlocul prin care administratia îsi exercita activitatea. Serviciul public nu este orice institutie. El nu trebuie sa se opreasca, ci trebuie sa functioneze în mod corect si normal, adica eficace si permanent. Continuitatea permanenta si eficacitatea functionarii serviciului public sunt scopurile generale care se urmaresc (9 p.173).

Ioan Alexandru prezinta serviciile publice ca ansambluri de persoane si lucruri create in vederea satisfacerii unei nevoi publice de catre o colectivitate publica, supuse autoritatii si controlului acesteia. (I.Alexandru, 1996)

Dintre definitiile care adopta sensul organic le mentionam pe cele enuntate de. Negulescu P. si Alexandru I.:

Serviciul public este deci un organism administrativ creat de stat, judet sau comuna, cu o competenta sau puteri determinate, cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administratiei publice creatoare, pus la dispozitia publicului pentru a satisface în mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general, careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decât o satisfactie incompleta, intermitenta (17 p.121).

Serviciul public reprezinta acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, înfiintata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, în regim de drept administrativ sau civil în procesul de executare a legii. În unele tari ale Europei Centrale si de Est, sistemele de asigurare a serviciilor publice locale variaza în functie de tipul serviciului si marimea comunitatii locale, individualizându-se pentru fiecare tara (1 p.89-90).

Legislatia româna pune accent pe latura materiala a serviciului public, respectiv, ca tip de activitate. În acest sens, serviciile publice reprezinta un ansamblu de activitati si actiuni de utilitate si interes general, cu caracter permanent si continuu, organizate potrivit specificului cerintelor locale, în limitele legii si autorizate de administratia publica, în vederea satisfacerii nevoii sociale (15 p.194). Din cele prezentate reiese caracterul complex al conceptului de serviciu public. În tratarea acestui concept trebuie sa se plece de la urmatoarele considerente:

a) Continutul administratiei de stat cuprinde:

- Activitati executive cu caracter de dispozitie.

- Activitati executive cu caracter de prestatie, respectiv servicii publice.

b) Serviciul public nu este orice institutie, ci acel serviciu (activitate), cu caracter continuu si permanent, care nu genereaza profit, ci are drept obiectiv satisfacerea interesului general.