Studiu privind Strategia de Restructurare

INTRODUCERE

Schimbarea este termenul care în momentul de faţă penetrează toate sferele activităţilor economico-sociale făcând obiectul de bază al discursurilor politice, dar din fericire a venit în acelaşi timp şi raţiunea de a spera în mai bine a celor mulţi. Pentru aceasta voi prezenta câteva din cele mai importante motivaţii care duc la aplicarea managementului schimbării în firme.

Schimbarea este necesară din următoarele patru motive obiective:

- modificările de comportament ale consumatorilor;

- intensificarea şi diversificarea concurenţei;

- accelerarea evoluţiei tehnologice;

- creşterea complexităţii.

Toate aceste motivaţii concură la creşterea instabilităţii, iar schimbarea devine singura şansă de supravieţuire în acest climat ostil şi fără prea multe alternative. Se constată din ce in ce mai mult că situaţia devine destul de greu de stăpânit din cauza imprevizibilităţii factorilor ce trebuie luaţi în seamă. în contextul actual nimic nu este constant şi previzibil.

Elemente ca evoluţia pieţei, cererea consumatorului, ciclul de viaţă al producţiei, ritmul de evoluţie tehnologică şi natura concurenţei sunt în continuă schimbare şi cheamă managerii să-şi reconsidere poziţia, să înţeleagă nevoia de schimbare şi să aibă curajul de a aplica o strategie inovatoare.

Majoritatea managerilor, pentru a atenua impactul cu noile cerinţe au recurs la reduceri de personal, considerând în mod greşit că acesta este remediul miraculos pentru problemele firmei.

Reducerile de personal îmbunătăţesc performanţele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema competitivităţii pe termen lung. Experienţa arată că numai o treime din firmele care au practicat reducerea de personal după 1990 au înregistrat şi o creştere de productivitate. Soluţia pe termen lung este investiţia pentru retermologizarea firmei. Şi dacă s-a obţinut o creştere de productivitate datorită soluţiilor la problemele întâlnite. Aceasta înseamnă mai curând găsirea celui mai bun echilibru între cele patru caracteristici ale diversităţii, decât sporirea lor, facilitarea şi accelerarea procesului schimbării.

Prin conducerea relaţiilor şi interacţiunilor este posibilă coordonarea activităţilor diferitelor părţi ale firmei. Fiecare parte este în strânsă legătură cu celelalte şi pentru că sunt dependente unele de altele în sensul comunicării şi funcţionării, între ele se dezvoltă strânse legături şi interacţiuni. O acţiune care afectează un element sau o componentă (de exemplu, un individ, o traşină sau un sortiment) va afecta de asemenea pe altele, care, ca răspuns, vor reacţiona şi ele asupra altor elemente, adesea incluzând şi elementul afectat iniţial. Deci nu este vorba de o simplă relaţie unidimensională, limitată la relaţia cauză-efect, ci mai mult, un complex de fenomene în legătură cu succesiunea de cauze şi efecte, efecte 1 imitate şi câteodată cu repercusiuni de mari proporţii, care nu pot fi pe deplin prevăzute sau perfect controlate. Tradiţionalul model al piramidei, în care aproape toate mişcările sunt pe verticală, tinde să dea loc modelelor mai puţin centralizatele şi mai mult interactive. Nu mai este o chestiune de conducere a unei firme, ci mai mult de coordonare a ei, de direcţionare şi ghidare. Scriitori ca Warren Bennis şi Bert Nanus au definit în cartea lor "Lideri: Strategii pentru preluarea controlului", prăpastia care există între manageri şi lideri: "Managerii fac lucrurile cum trebuie, liderii fac lucrurile care trebuie".

Schimbarea de succes implică punerea totului în mişcare în direcţia cerută prin exploatarea bogatei diversităţi a elementelor constituente. Un control absolut şi o anticipare perfectă sunt imposibile, procesul schimbării trebuie să îmbrăţişeze diversitatea nu să încerce să o suprime sau restricţioneze prin limitarea artificială a domeniului schimbării. Managerii trebuie să anticipeze posibilele efecte chiar dacă nu ştiu exact ce formă vor lua acestea sau unde vor apărea ele. Ei trebuie să identifice aceste efecte cât de rapid posibil pentru a le putea evita sau măcar preîntâmpina.

Reducerii de personal acesta nu va putea fi menţinută decât prin retehnologizare, deci prin investiţie. Ceea ce trebuie să facem in continuare este propunerea unui cadru de gândire pentru a formula soluţii coerente, pentru a avea un suport pentru acţiunile de retehnologizare necesare. De asemenea trebuie ţinut cont de faptul că în procesul schimbării se întâmpină în mod firesc o rezistenţă motivată fie de frica de necunoscut sau de a pierde ceea ce posedă deja, fie de motive economice (incertitudini asociate schimbării şi referitoare la siguranţa locului de muncă, securitatea economică şi bunăstarea oamenilor). Ceea ce contează în orice rezistenţă la schimbare este percepţia pe care o are omul despre efectele vizibile ale schimbării preconizate.

Pentru punerea sub control a rezistenţei la schimbare se impune mai întâi studierea şi înţelegerea tuturor jocurilor de putere şi a mizelor acestora în cadrul situaţiei date. Mijloace ca educaţia şi comunicarea, participarea şi implicarea, responsabilizarea, sprijinul şi facilitarea, negocierea şi acordul apreciate cu discernământ oportun pot avea puterea şi influenţa necesară pentru ca omul să admită schimbarea.

STRATEGIA RESTRUCTURĂRII SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Conceptul de restructurare

Restructurarea economiei reprezintă un concept tot mai frecvent utilizat în literatura de specialitate şi în practică.

Ca şi alte noţiuni, restructurarea nu este apreciată univoc. Din multitudinea de opinii existente, de cele mai multe ori divergente, privind conţinutul conceptului de restructurare, nu este uşor să alegi pe cea care reflectă cel mai fidel procesul real.

Din examinarea literaturii de specialitate, se constată preocuparea pentru definirea cat mai riguroasă şi mai sintetică a noţiunii de restructurare.

Intr-una din primele lucrări româneşti care abordează această temă, restructurarea economiei este definită ca " un proces cuprinzător şi de durată, de modificare a structurilor fundamentale ale vieţii economice, de schimbare a relaţiilor dintre ele în concordanţă cu exigenţele tehnico-ştiinţifice ţi prin mecanisme care să dezvolte iniţiativa agenţilor economiei, în condiţiile utilizării pârghiilor economice (preţ, profit, dobândă, salarii etc.), în vederea creşterii eficienţei economice şi a stimulării progresului social "

Intr-o altă lucrare, restructurarea este considerată " o cotitură hotărâtoare spre ştiinţă, o conlucrare între practică şi ştiinţă, în scopul obţinerii de rezultate finale superioare; soluţionarea unor probleme cardinale privind viaţa societăţii, în paralel cu dezvoltarea sferei sociale, reflectată în realizarea unui nivel decent de trai al populaţiei, în condiţiile unei protecţii sociale a categoriilor şi păturilor dezavantajate; reconstrucţia în profunzime a economiei naţionale, pe baza progresului tehnico-ştiinţific realizat pe plan social".