Tehnică operativă și evidențierea operațiunilor privind capitalurile proprii, asimilate și aprovizioanelor

INTRODUCERE

Dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial,economia Romaniei se gasea intro situatie critica ,sectoarele vitale fiind distruse.In urma armistitiului din septembrie 1944, uriasele despagubiri ce ne-au fost impuse au secat practic resursele tarii ingreunind tentativele de revigorare.

Aceasta situatie a impus masuri deosebite pentru redresarea economica, cu prioritate pentru refacerea industriala.

In anul 1948, dupa actul nationalizarii, bancile particulare au fost puse in stare de lichidare. Ca o exceptie de la aceasta masura, SOCIETATEA NATIONALA DE CREDIT INDUSTRIAL a fost transformata in BANCA DE CREDIT PENTRU INVESTITII.

Noua banca banca era conceputa a fi un instrument al statului care sa realizeze colectarea fondurilor legiferate de aceasta pentru investitii si destribuirea lor potrivit destinatiilor planificate.Institutia a devenit un puternic instrument de finantare a investitiilor.

Volumul si complexitatea tot mai mare a investitiilor din economia romaneasca au impus, ca o necesitate obiectiva, imbunatatirea activitatii tuturor factorilor care concurau la realizarea acestora, inclusiv bancile finantatoare.

Banca Nationala a Romaniei, in dubla sa calitate de autoritate monetara de reglementare si supraveghere a sistemului bancar – a emis la inceputul anului 1995, in temeiul Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancara, normele metodologice privind fondurile proprii ale societatii bancare.

Notiunea de capital s-a impus ca urmare a transformarilor care s-au produs in viata economica, prin interventia monedei ca mijloc de schimb. Prin capital se intelege orice bun economic, orice bogatie susceptibila sa satisfaca necesitati.

Capitalul, din punct de vedere monetar, apare odata cu economia monetara, atunci cand producatorii si utilizatorii bunurilor produse sunt diferiti si cand relatiile dintre ei in procesul de schimb se realizeaza cu ajutorul insemnelor monetare. Capitalul, ca element al patrimoniului, exprima sub forma baneasca obligatiile bancilor fata de cei care au participat la constituirea sa, acestia păutand fi atat persoane fizice (actionari) cat si persoane juridice (societati, institutii si stat).

CAPITOLUL I

DEFINIREA SI STRUCTURA CAPITALURILOR

Potrivit normelor emise de Banca Nationala a Romaniei, fondurile proprii ale societatilor bancare romanesti sunt formate din doua mari categoriiŞ capitalul propriu si capitalul suplimentar.

La randul sau, capitalul propriu se compune dinŞ

- capitalul social varsat;

- primele legate de capital, varsate;

- rezultatul reportat, reprezentand profitul nerepartizat din exercitiile financiare precedente;

- rezultatul net al exercitiului financiar curent, reprezentand profit;

- fondul de rezerva;

- fondul imobilizarilor corporale.

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu, se au in vedere urmatoarele deduceri:

- valoarea neamortizata a imobilizarilor necorporale;

- sumele din profitul net al exercitiului financiar curent, reprezentand dividente

- si participatii ale salariatilor si ale managerului de profit;

- sumele reprezentand cheltuieli inregistrate in avans, inclusiv cele pentru

imobilizari corporale puse in functiune;

- rezultatul reportat, reprezentand pierderea neacoperita din exercitiile financiare precedente;