Volatilitatea pieței financiare - studiu comparativ asupra statelor memebre ale UE

1. Definirea volatilitatii

Volatilitatea este definita ca variatia / dispersia /abaterea unui activ care se intoarce la media lui. Volatilitatea măsurilor de variabilitate, sau dispersia unei tendinte centrale – este pur si simplu o modalitate de masurare a gradului de modificare a pretului unei actiunii din cadrul unei anumite piete si are, de asemenea multe subtilitati ce o determina sa fie greu de analizat si de implementat.Din păcate, natura variabila a volatilitatii o face dificil de prezis cu exactitate. Deoarece valoarea unui contract de opţiune este foarte sensibila la volatilitate ca si componenta de calcul, evaluarea corectă a volatilitatii este o abilitate esenţială pentru opţiunea tranzactionata. Este aproape imposibil de a genera un randament pozitiv, fără o metodă sigura de evaluare a volatilităţii.

Poziţiile lungi ar trebui să fie stabilite doar atunci când crezi că volatilitatea preţurilor în contractele de opţiune este prea mică. Reversul este valabil şi pentru pozitiile scurte-ele au sens numai în cazul în care volatilitatea de bază este prea mare. Stabilirea unei poziţii lungi echivalează cu cumpărarea volatilitatii, şi poziţii scurte, implica vanzarea de volatilitate. Deoarece pozitiile opţiuniilor sunt adesea compuse din componente lungi şi scurte, termenii "lungi nete" şi "scurte nete", în general, sunt mai adecvate.

Dublarea volatilităţii fără alte modificări determina preţul opţiunii se se ridice la mai mult de 460%. După cum se va vedea, modificările volatilitatii de o asemenea magnitudine nu sunt mai puţin frecvente. Ele se poate întâmpla rapid sau lent. Contrar acestui fapt, de exemplu, deflaţia rapidă care urmareste adesea versiunea câştigurilor cu modificări lente, care oglindeste entuziasmul dupa diminuarea IPO. Primul se întâmplă la câteva minute după ce se da startul, aceasta din urmă durează, deseori, mai multe luni. În acest sens, este deosebit de important să se elimine decalajul dintre modelarea matematică şi driverele care stau la baza financiară.

Volatilitatea istorica se calculeaza uitandu-ne “inapoi”, atunci cand o optiune a expirat.Ca de exemplu,sa spunem ca un comerciant vrea sa scrie o optiune astazi, care expira in termen de 3 luni.Pentru a estima volatilitatea el/ ea ar putea sa calculeze volatilitatea istorica a ultimelor 3 luni.Daca optiunile similare sunt tranzactionate pe piata el/ea ar putea calcula volatilitatea implicita.Volatilitatea reala va fi cunoscuta doar la expirare.Dupa ce au trecut 3 luni, se poate calcula volatilitatea realizata (variatia reala) intre data tranzactiei originale si cea de expirare, deoarece drumul/traseul pretului real este dupa aceea cunoscut.

2. Natura statistica a volatilitatii

Black & Scholes presupune că preţurile activelor financiare sunt variabile aleatoare, care sunt distribuite lognormal. Prin urmare, se întoarce la active financiare, schimbările relative de preţ sunt, de obicei, măsurate prin luarea in calcul a diferenţelor dintre preţurile logaritmice.Aceste diferenţe (aşa-numitele log-relative) sunt în mod normal distribuite.O distribuţie normală este indicată printr-o curbă în formă de clopot. Acest lucru este arătat în Fig. 1.

Ce înseamnă acestea toate în practică- Preturi de actiuni sunt observate, de obicei, la intervale fixe de timp (zilnic, săptămânal sau lunar) şi avem apoi o serie de date.Log-relativele sunt matematic definite de ecuaţia:

Unde si -este preţul actiunii la sfârşitul intervalului i-lea şi ln ()-este funcţia logaritmică naturală. De asemenea, presupunem că există preţurile actiunii în eşantionul nostru. Această ecuaţie poate fi uşor implementate în Microsoft Excel. Acest lucru este ilustrat în Fig. 2 unde am folosit cateva MTN preţurile acţiunilor.