Cuprins
- 1. Tehnologia de fabricare a tranzistorului bipolar KT337 3
- 2. Caracteresticile statice ale tranzistorului bipolar cuplat in schemă emitor, bază comună şi colector comun 4
- 3. Analiza schemelor echivalente ale tranzistorului bipolar 11
- 4. Parametri H pentru tranzistorul bipolar 15
- 5. Funcţionarea tranzistorului bipolar la frecvenţe înalte 18
- 6. Funcţionarea tranzistorului bipolar în regim de comutaţie 21
- 7. Modelul matematic al tranzistorului bipolar 26
- 8. Ridicarea parametrilor tranzistorului bipolar 29
- 9. Parametrii de bază ai tranzistorului KT337 38
- 10.Utilizarea tranzistoarelor bipolare, din clasa nominalizată in circuitele electronice 39
- 11.Să se rezolve 6 probleme conform variantei obţinute 41
- 12.Să se proiectezeze un etaj de amplificare după putere în baza tranzistorului bipolar în 2 variante: cu şi fară transformator, inclusiv să se elaboreze placheta imprimată pentru etajele amplificate 49
- Bibliografie 57
Extras din proiect
1. Tehnologia de fabricare a tranzistorului bipolar KT337.
Tranzistorul este un dispozitiv având o structură de tip n-p-n sau p-n-p, la care regiunea din mijloc, adică baza trebuie să fie foarte subţire şi puţin dotată cu impurităţi. Se consideră a nota cu E-emitorul, cu B-baza şi C-colectorul.
Pentru faricarea tranzistorului KT337, care este de tip p-n-p, se foloseşte metoda epitaxial-planară. Din punct de vedere constructiv dispozitivele epitaxial-planare sunt caracterizate cu aceea că toate straturile sunt realizate pe una şi aceeaşi parte a plachetei, deaceea şi electrozii sunt plasaţi pe aceeaşi parte.
Epitaxia reprezintă procesul de creştere a straturilor monocristaline pe plachetă cu păstrarea orientării cristalografice.
Epitaxia ocupă locul intermediar între procesele de bază şi cele ajutătoare. În principiu ea poate garanta formarea neregularităţilor locale, totodată această orien-tare este slab prelucrată şi în timpul de faţă epitaxia de obicei se foloseşte ca mijloc de a primi plachete în forma straturilor foarte subţiri depuse pe plachete foarte groase.
Procesul epitaxiei pentru siliciu constă în felul următor. Placheta monocristalină de siliciu se află în fluxul de hidrogen, conţinînd vapori de compuşi ale siliciului cu halogenii (de obicei SiCl4) la temperaturi mari (1200C şi mai sus) la suprafaţa plachetei se petrece reacţia:
SiCl4+2H2=Si+4HCl
în rezultatul căreia la suprafaţa plachetei se depune siliciul curat, iar vaporii de HCl sunt evacuaţi odată cu fluxul de hidrogen. Statul epitaxial de siliciu monocristalin are aceeaşi orintaţie cristalografică ca şi placheta.
Dacă la vaporii de SiCl4 adăugăm BBr3 sau PCl3, atunci stratul epitaxial va avea nu conductibilitate proprie dar conductibilitate prin goluri sau prin electroni, după care în timpul reacţiei chimice în siliciu se întroduc atomii acceptori de bor sau atomii donori de fosfor.
Graniţa între stratul epitaxial şi plachetă nu este ideală, deoarece în procesul de epitaxie are loc difuzia între atomii de la suprafaţă a plachetei şi atomii din stratul epitaxial. De aceea prin epitaxie nu se poate de depus mai multe straturi. Cu ajutorul epitaxiei se poate de depus pe plachetă un strat foarte subţire (1m) ce nu este posibil de depus prin celelalte tehnologii.
2. Caracteristicile statice ale tranzistorului bipolar cuplat în schema emitor comun, bază comună, colector comun.
Caracteristicile statice ale unui tranzistor bipolar sunt grafice ce reprezintă dependenţa dintre curenţii ce trec prin bornele tranzistorului şi tensiunile ce se aplică la aceste borne.
Tranzistorul este un dispozitiv cu trei terminale (borne) şi poate fi conectat în circuit după unul din montajele fundamentale, prezentate în fig.4.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza si Modelarea Tranzistoarelor Bipoilare si Circuitelor in Baza Lor
- KT337 lucrare de an.doc
- TITLU.ROM.doc