Rețele și Servicii de Telecomunicații

Cap. 1. Reţele şi servicii de telecomunicaţii

Reţeaua de telecomunicaţii globală este cel mai mare şi mai complex sistem tehnic creat de om, care are o importanţa vitală pentru oameni.

Prin telecomunicaţii înţelegem totalitatea proceselor care au ca scop transmiterea pe distanţă vocii, date,imaginilor prin intermediul semnalelor electrice sau optice.

Fig. 1. Reţeaua de telecomunicaţii

Reţeaua de telecomunicaţii este formată din noduri, care asigură comutaţia şi îndrumarea legăturilor, şi din likuri, care asigură interconectarea între noduri.

Telecomunicatiile au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă odată cu dezvoltarea tehnologiei sistemelor electronice şi a controlului prin program înregistrat. Au fost introduse noi tehnici de comutaţie şi de transmisie, au fost create noi tehnici de acces la reţeaua de telecomunicaţii.

Serviciile oferite permit treansferul de voce, date, imagini fixe şi mobile.

Fig. 2. Arhitectura reţelei de telecomunicaţii

Au fost dezvoltate diverse tipuri de reţele, care pot fi:

- PSNT = Public Switching Telecommunication Network

- N-ISDN = Narrowbard Integrated Service Digital Network

- B-ISDN = Broadband Integrated Service Digital Network

- PLMN = Public Land Mobile Network

- SS7 = Signalling Network

- X.25/ Frame Relay/ Internet

Cap. 2. N-ISDN (Narrowbard Integrated Service Digital Network)

2.1. Introducere

Datorită diversificării cererilor de servicii, după 1980 s-a dezvoltat reţeaua digitală cu integrare a serviciilor de bază îngustă (N-ISDN /Narrowbard Integrated Service Digital Network/), care asigură acces la servicii de voce, date, imagini de diverse tipuri de terminale şi permite de asemenea diversificarea serviciilor prin adăugarea de facilităţi suplimentare.

N-ISDN este diferită de ITU-T(Rec. seria I.xxxx) astfel:

- este o reţea cu integrare a serviciilor care realizează conexiuni digitale între interfeţele de utilizator,

- permite acces la toate serviciile prin interfeţe ISDN;

- este o reţea cu o comutaţie de circuite;

- permite dezvoltarea separată a reţelelor pe de o parte şi a serviciilor pe de altă parte;

- presupune transmisie digitală în partea de acces la abonat;

ISDN şi PSTN digitale au mai multe elemente comune. Ele folosesc sisteme de comutaţie şi sisteme de management de reţea comune. Diferenţa între PSTN şi N-ISDN apar în partea de acces la abonat şi în special la terminale.

Serviciul de bază oferit de N-ISDN este serviciul de conexiune pe 64kbit/s nerestrictiv. Acesta înseamnă că N-ISDN poate transmite orice fel de informaţie(voce, date, imagine) în formă digitală. N-ISDN devine o soluţie pentru servicii multimedia.

Noile servicii solicitate de abonaţi pot fi dezvoltate cu uşurinţă, fără a cere reproiectarea reţelei existente.

Rata binară maximă accesibilă în N-ISDN este de 1920kbit/s(30 canale x64kbit/s)

Iniţial N-ISDN asigura o mobilitate limitată. În ultimul timp, mobilitatrea a fost mult îmbunătăţită prin introducerea accesului fără fir şi a conceptului de reţea inteligentă care a permis intoducerea serviciului UPT (Universal Personal Telecommunication), care asigură abonaţilor mobilitate, precum şi independenţă faţă de reţea şi terminal.