Cuprins
- 1. Introducere;
- 2. Rezonatorul dielectric;
- 2.2. Modelarea rezonatorului dielectric cu tronsoane de linii;
- 3. Modelarea ansamblului rezonator dielectric – linie microstrip;
- 3.1. Calculul analitic al factorului de calitate extern;
- 3.2. Modelarea rezonatorului dielectric;
- 4. Proiectarea oscilatoarelor cu rezonatori dielectrici, având ca element
- activ un tranzistor de microunde;
- 4.1. Principii de proiectare;
- 4.2. Exemplu de proiectare;
- 5. Principiul oscilatoarelor push-push;
- 6. Antene cu rezonatori dielectrici;
- 7. Simularea unor oscilatoare cu rezonator dielectric cu ajutorul
- programului Serenade.
Extras din proiect
INTRODUCERE:
Dezvoltarea impetuoasa a industriei materialelor semiconductoare si aparitia
microprocesoarelor a favorizat realizarea unor mari progrese în domeniul instalatiilor
de automatizare.
Cu tot progresul realizat, noua generatie de aparatura si instalatii de
automatizare este marcata de faptul ca obtinerea informatiilor se mai face înca, în
multe situatii, traditional. Elementele de masurare din prezent nu mai corespund nici
ca gabarit, nici ca parametri de conectare (interfata pentru transmiterea informatiilor)
si nici ca performante. Mai ,,domina" înca semnalul anaogic de curent continuu, iar
tehnologia de fabricatie a elementelor de masurare provine în cea mai mare parte din
domeniul mecanicii fine.
În dezvoltarea electronicii, anii 70 au reprezentat decada elementelor
componente cu un înalt grad de integrare a microprocesoarelor. Dupa opinia
specialistilor, anii '80 vor reprezenta decada activitatii de software si a senzorilor,
pentru a elimina decalajele acestor domenii fata de tehnologia componentelor.
Fara un set de programe corespunzator si fara senzori, microcalculatorul este
ca un aparat de radio-receptie
fara antena si fara difuzoare.
Performantele unui sistem de control sunt limitate de capacitatea senzorului de
„a culege" informatii si de abilitatea lui de a le transmite sistemului din care face
parte.
Un sistem este o entitate conceptual închisa care are trei porti diferite pentru
lumea exterioara (vezi fig. 1). Aceste porti sunt: senzorii, partea de actionare si
interfata umana. Omul, ca parte componenta a interfetei umane, poseda la rândul sau
atât senzori foarte specializati cât si elemente de actionare.
Scopul sistemului este sa produca un semnal la iesire, ca raspuns la semnalele
de la intrare primite de la senzori sau de la interfata umana. Natura semnalului de la
iesire este conditionata, printre alti factori si de semnalele de la intrare.
Este clara, deci, importanta senzorului pentru sistem. Dar, de fapt, ce este
senzorul? Dictionarele, destul de recente, nu cuprind acest cuvânt. El a aparut, asa
cum s-a vazut, o data cu dezvoltarea microelectronicii. La începuturile masurarii
electronice a marimilor neelectrice, convertoarele de energie au fost denumite
„traductori". S-a folosit si notiunea de „palpatoare" si s-a ajuns apoi la
,,convertoare de marimi de masurare".
FIG.1
Astazi, pentru aceste elemente, se utilizeaza notiunea de senzori. Aceasta are
un sens destul de imprecis înca pentru multa lume. Unanim acceptat este faptul ca
senzorul este un element sensibil care se afla în contact direct cu fenomenul ce trebuie
înregistrat. Se va prezenta în continuare o propunere a lui Jager care, data fiind
4
ambiguitatea denumirii de senzor, promite o anumita stabilizare a notiunilor. Conform
teoriei lui Jager se deosebesc urmatoarele categorii de notiuni:
- senzorul: este elementul de conversie, care transforma o marime neelectrica
întruna care poate fi evaluata electric;
- sistem cu senzori: este o unitate functionala pentru înregistrarea si
reprezentarea marimilor de masurare sau pentru recunoasterea formelor
obiectelor. Sistemele cu senzori se compun din senzori si din unitati
microelectronice de prelucrare conectate cu acestia;
- tehnica senzorilor: înglobeaza totalitatea operatiilor de hardware si de software
pentru reprezentarea unei marimi de masurare sau a unor combinatii de marimi
de masurare într-un semnal care poate fi prelucrat automat.
Pe parcursul lucrarii, notiunea de senzor se va extinde uneori si asupra celei de sistem
cu senzori, deoarece multi autori folosesc în locul notiunii de sistem cu senzori pe cea
de senzor hibrid.
Dupa modul lor de functionare, senzorii se clasifica în doua categorii: senzorii activi
sunt cei care pentru realizarea conversiei marimii neelectrice în marime electrica nu
necesita aport de energie auxiliara si senzorii pasivi, cei care, în aceleasi conditii,
necesita acest aport.
În lucrare apar mai multe tipuri de clasificari, propuse de diversi autori, referitoare la
diferite tipuri de senzori. Deoarece ele nu îngreuneaza prezentarea continutului
lucrarii, în sensul crearii de cunfuzii, ba chiar se completeaza unele pe altele, s-a
considerat util de a le expune pentru a se putea forma o imagine despre tendinta de
organizare premergatoare unei standardizari, necesara într-un domeniu nou.
Acolo unde informatiile din literatura au permis, s-a insistat asupra formei
constructive si a caracteristicilor câtorva tipuri de senzori fizici si chimici, pentru a se
putea atrage atentia celor interesati asupra ariei largi de probleme cu implicatii în
teorie, materiale si tehnologie, pe care le reclama realizarea unor astfel de
componente.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiu asupra Senzorilor Microstrip.pdf