Instalații Electrofonice și de Ceasuri Electrice

ARGUMENT

Instalațiile electrice de iluminat și de forță consumă, în timpul funcționării lor, o cantitate apreciabilă de energie electrică, fiind străbătute de curenți importanți. De aceea, aceste instalații se numesc instalații de curenți tari.

Dacă însă pentru producerea unei acțiuni oarecare este nevoie de un consum redus de energie electrică, instalațiile electrice executate în acest scop sunt numite instalații de curenți slabi. În general aceștia se folosesc la transmiterea de informații între un post emițător și unul receptor, adică la electrocomunicații.

Printre primele aplicații ale curenților slabi, datând de peste 100 de ani, pot fi menționate: semnalizarea, telegrafia și telefonia cu fir.

În anul 1895, savantul rus M.F. Freidenberg a realizat, în colaborare cu S. M. Berdicevski – Apostolov, sistemul automat de comunicație telefonică, stabilind principiile de bază ale unei centrale telefonice automate moderne.

Inventarea radioului de către A. Papov în 1895, a deschis drumul în domeniul radiocomunicațiilor, iar savanții sovietici Mendelstamn și Papaleksi au adus contribuții esențiale la realizările telefoniei moderne.

În prezent radiotehnica a căpătat o dezvoltare din ce în ce mai mare. Undele electromagnetice sunt tot mai mult folosite în diverse domenii (radio, telemecanică, televiziune, radiolocație etc.).

O aplicație recentă a radiotehnicii o constituie lansarea sateliților artificiali ai pământului și a rachetelor cosmice, de către Uniunea Sovietică. A fost realizată pentru prima dată în lume transmisiunea radio de la o depărtare de peste 500 000 km.

Descoperirea celulei fotoelectrice a permis descoperirea principiilor televiziunii, adică a principiilor de transmitere a imaginilor la distanță.

Aplicațiile recente ale televiziunii cuprind domenii dintre cele mai diverse, care au început să fie introduse și la noi în țară.

Semnalizările fac parte din domeniul telecomunicații, ramură a tehnicei care se ocupă de transmiterea la distanță a unei acțiuni mecanice oarecare. Semnalizările transmit de obicei un semnal optic, acustic sau combinat, atrăgând în acest mod atenția asupra unui anumit lucru. Semnalizările electrice pot fi: semnalizări propriu-zise (sonerii, semnalizări pentru circulație, spitale, hoteluri), semnalizări de avertizare și alarmă care atrag atenția asupra unor pericole (incendii, furturi etc.)

CAPITOLUL I

Instalații de curenți slabi

1.1. Definiție

Prin instalații de curenți slabi, se înțeleg deci instalațiile electrice care sunt parcurse de curenții de intensitate relativ mică în raport cu cei ce parcurg instalații de lumină sau de forță. Intensitatea scăzută a curentului se datorează în special puterii receptoarelor din astfel de instalații, care este mică. Totuși denumirea este improprie deoarece și aceste instalații pot fi parcurse de curenți mari, mai ales atunci când sunt alimentate cu tensiune redusă.

1.2. Clasificare

Principalele tipuri de instalații care sunt parcurse sub această denumire sunt:

- Instalații pentru semnalizări acustice și optice (ca exemple pot fi date: instalațiile de sonerii, pentru chemarea și căutarea de persoane, de avertizare a unei situații anormale în construcții etc.).

- Instalații electrofonice (a exemple pot fi date: instalațiile de telefonie, de radioficare, de radioamplificare etc.).

- Instalații de ceasuri electrice.

1.3. Instalații de semnalizare

Instalațiile de semnalizare servesc la transmiterea, dintr-un loc, a unui semnal sau a unui apel (a unei chemări), unor persoane care se găsesc în alt loc.

După acest semnal acustic sau optic, se deosebesc:

- Instalații de semnalizare acustică

- Instalații de semnalizare optică.

1.3.1. Instalații de semnalizare acustică

Aceste instalații folosesc, pentru semnalizare, sonerii sau clopote și buzere. Semnalizarea este produsă de un clopot sonor, iar la buzer, vibrația unei lame de oțel.

Elementele unei instalații de semnalizare acustică sunt:sursa de alimentare cu energie electrică, aparatele de semnalizare (sonerii, buzere), butoanele de comandă (de apel), conductoarele circuitelor electrice.

Alimentarea cu energie electrică a instalației se face, în curent continuu, de la o baterie electrică, iar în curent alternativ, de la unul dintre circuitele de lumină sau de prize monofazate, prin intermediul unui transformator care coboară tensiunea. Transformatoarele de sonerie sunt executate pentru tensiune primară de 220 V (sau de 120 V) și pentru două sau trei tensiuni secundare de 3,5 și 8 V. curentul în bobinajul secundar este de 0,5 – 1 A.

Soneriile și buzerele sunt construite pentru tensiuni nominale de 5, 15, 25 V. cele de 12 V sunt prevăzute cu o priză pentru a putea fi conectate și la tensiunea de 8 V.

Butoanele de comandă sau de apel închid temporar circuitul electric, atunci când se apasă pe ele. Tensiunea maximă de funcționare a butoanelor de sonerie este de 36 V, iar intensitatea maximă suportată este de 1,5 A.

Conductoarele folosite în instalațiile de semnalizare acustică sunt conductoare de sonerie, de cupru, izolate cu bumbac (T.S.B.) sau cu cauciuc (T.S.C.). diametrul conductoarelor este în mod obișnuit de 0,8 mm.

Schema de principiu a unei sonerii electrice alimentate în curent alternativ este reprezentată în figura 1.