Proiectarea și Studiul Economic al Produsului - Transformator de Sudare Electrică cu Șunt Magnetic

Domeniu: Electrotehnică

Conține 8 fișiere: doc

Pagini : 70 în total

Cuvinte : 14564

Mărime: 1.48MB (arhivat)

Publicat de: Ionel G.

Puncte necesare: 9

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Tatucu Ioan

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REŞIŢA FACULTATEA DE INGINERIE

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Cap.I Sudarea cu arc electric 3
1.1. Fenomene fizice in arcul electric pentru sudare 4 1.2. Amorsarea si formarea arcului electric 5 1.3. Partile componente ale arcului electric 6 1.4. Arcul de curent alternativ 7
1.5. Caracteristicile externe ale surselor 8
Cap.II. Aspecte generale privind transformatorul de sudare cu sunt magnetic 11 2.1. Construcţie si funcţionare 11 2.2.Caracteristica externa 16 2.3.Marirea artificiala a inductivitatii de dispersie 20
2.4. Reglarea curentului de sudare 21
2.5 Schema electrica 23
Cap.III. Proiectarea transformatorului 25
3.1. Date iniţiale 25 3.2. Calculul curenţilor transformatorului 25 3.3.Determinarea secţiunii miezului 26 3.3.1. Secţiunea transversala activa a coloanelor 26
3.3.2. Secţiunea transversala a jugului 27
3.3.3. Dimensionarea ferestrei 27
3.4. Dimensionarea infasurarii 27
3.4.1. Determinarea numărului de spire 27
3.4.2. Determinarea secţiunii conductoarelor 28
3.5. Determinarea dimensiunilor finale ale miezului 28
3.5.1. Verificarea ferestrei 28
3.5.2. Calculul numărului de tole si a dimensiunilor acestora 29
3.5.3. Dimensionarea bobinelor 30
3.6. Calcule de verificare 31
Cap.IV Tehnologia de execuţie a transformatorului 36 4.1. Dimensionarea circuitului magnetic 36 4.2 Confecţionarea bobinelor 42
Cap.V. Analiza economica a S.C.U.C.M. Resita si a transformatorului 49 5.1. Analiza strategica 49
5.1.1. Elemente teoretice 49
5.1.2. Analiza mediului general 50
5.1.3. Analiza mediului intern 51
5.1.4. Analiza mediului concurenţial 52
5.2. Strategii de marketing 54 5.2.1. Elemente teoretice 54 5.2.2. Poziţia pe curba de viata 55 5.2.3. Segmentarea pieţei 57 5.2.4. Strategii concurentiale 59
5.4. Analiza economica a cheltuielilor 61
5.4.1. Cheltuieli directe 61
5.4.2. Cheltuieli indirecte 61
5.4.3. Cheltuieli de exploatare 62
5.4.4. Cheltuieli variabile 62
5.4.5. Cheltuieli fixe 62
5.4.6. Cheltuieli materiale 62
5.4.7. Cheltuieli salariale 63
5.5. Calculul si analiza costurilor transformatorului 63
5.5.1. Calculul si analiza costurilor transformatorului raportate la metoda
pe comenzi 63
5.5.2. Calculul si analiza costurilor transformatorului raportate la metoda
globala 67
Bibliografie 68

Extras din proiect

SUDARE CU ARCUL ELECTRIC

Sudarea este o metodă de îmbinare nedemontabilă a două corpuri solide, prin stabilirea în anumite condiţii de temperatură şi tensiune a unor forţe de legătură între atomii marginali, aparţinând celor două corpuri de sudat.

De-a lungul timpului, sudarea a traversat o mulţime de etape, ajungând astăzi un proces tehnologic de bază, fiind condiţionată în evoluţia ei în primul rând de cerinţele industriei, în special a celei constructoare de maşini, în vederea aplicării şi perfecţionării unor procedee de mare productivitate. Astfel s-a ajuns ca cca 30% din producţia mondială de oţel să fie folosită astăzi la realizarea diferitelor structuri sudate. Se preconizează ca până la mijlocul secolului al XXI-lea acest coeficient să ajungă la 50%.

Fată de alte procedee tehnologice, sudarea se caracterizează prin:

-posibilitatea realizării unor construcţii cu forme raţionale, complexe şi mult mai variate în comparaţie cu turnarea, forjarea, folosirea mai raţională a materialului, mecanizarea şi automatizarea mai completă a operaţiilor tehnologice, reducerea substanţială a timpilor tehnologici, îmbunătăţirea şi uşurarea condiţiilor de lucru. Principalele avantaje tehnico-economice ale utilizării sudurii faţă de alte procedee tehnologice ca turnarea, forjarea, nituirea sunt:

-economia importantă de materiale, obţinându-se construcţii mai uşoare şi de formă constructivă mai simplă putându-se utiliza laminate cu rezistenţa mai superioară, adaosurile tehnologice şi cele de prelucrare sunt mai mici cu aproximativ 70-90%;

-economie de manoperă 30-75%, faţă de turnare şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru;

-folosirea unor utilaje mai simple, ieftine şi uşor de întreţinut;

-sporirea elementelor (a rezistenţei) sudate prin posibilitatea repartizării mai uniforme a eforturilor în îmbinări;

-asigurarea unor construcţii care, pe lângă condiţiile de rezistenţă satisfac şi condiţiile de etanşeitate (rezervoare, construcţii navale, etc);

-permite realizarea de construcţii mixte sau combinate formate din mai multe parţi sau executate separat din materiale diferite prin metode de prelucrare diferite si asamblate apoi prin sudare.

Aplicarea sudurii însă, în construcţia de utilaje, instalaţii, construcţii metalice impune o anumită pretenţie în ceea ce priveşte dimensionarea, alegerea materialelor, a celor de bază şi de adaos, verificarea tehnologiilor de execuţie, controlul îmbinărilor, verificarea tehnologiilor etc.

1.1. FENOMENE FIZICE IN ARCUL ELECTRIC PENTRU SUDARE

Arcul electric pentru sudare este o descărcare puternică, de lungă durată, între electrozi (în stare solidă sau lichidă) sub presiune într-un amestec de gaze şi vapori. Gazul devine conducător de electricitate numai dacă printr-un procedeu oarecare apare în el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi).

Trecerea unui curent electric printr-un gaz este posibilă dacă gazul este ionizat. Pentru ca descărcarea în arc să aibă loc este necesar ca spaţiul arcului să fie ionizat, adică să conţină particule încărcate cu sarcini electrice încărcate, care sub acţiunea câmpului electric să poată fi transportată.

Apariţia particulelor încărcate, în spaţiul arcului, este condiţionată de emisia electronilor de suprafaţa electrozilor şi ionizarea gazului în acel spaţiu, tensiune de ieşire fiind caracteristică metalelor.

Când atomul sau molecula de gaz primeşte o cantitate neînsemnată de energie suplimentară se produce excitarea electronilor de la un nivel electronic la altul (trecerea electronilor pe orbite cu nivel energetic mai mare) mai îndepărtat de nivelul nucleului. Pentru ca electronul să obţină energia necesară excitării şi ionizării atomului sau moleculei de gaz, el trebuie să fie accelerat în câmpul electric.

Se numeşte potenţial de excitare, respectiv de ionizare, tensiunea câmpului excitator minim necesară pentru ca electronul sa excite respectiv să ionizeze un anumit gaz. Potenţialul de ionizare la smulgerea electronilor de gaz este de obicei de 2 4 ori mai mare decât lucrul mecanic de ieşire pentru acelaşi corp care se găseşte în stare solidă.