Abordarea Impozitului pe Profit ca Sursă de Relansare Economică

INTRODUCERE

Motto:

„Impozitarea este mai mult decât jumulirea unei gâşte. Adică este arta

de a obţine cel mai mare număr de pene cu cel mai mic număr de ţipete".

( Jean-Baptiste Colbert - Ministrul de Finanțe al Franței 1665-1683)

În ţările cu economie de piaţă, un rol deosebit de important şi cu implicaţii multiple, îl au problemele fiscale şi bugetare.

În ţara noastră, ca de altminteri în majoritatea statelor lumii, îndeosebi a celor dezvoltate economic, partea predominantă a resurselor care acoperă nevoile financiare publice este reprezentată de acele fonduri care provin ca efect al participării statului în economia de piaţă ca subiect de drept suveran şi care îşi impune deciziile de a prelua, cu titlu obligatoriu, definitiv şi fără contraprestaţie directă, o parte din veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice. Este vorba despre resursele financiare mobilizate la dispoziţia întregii societăţi sau a unor colectivităţi locale prin intermediul unor prelevări obligatorii sub formă de impozite, taxe, contribuţii. Impozitele sunt prelevate cu titlu nerambursabil, în sensul că, odată făcute în scopul formării fondurilor generale ale societăţii, sunt utilizate numai la finanţarea unor acţiuni şi obiective necesare tuturor membrilor societăţii.

Un rol deosebit în cadrul acestor prelevări îl joacă impozitul pe profit, el reprezentând una din principalele surse de venituri ale bugetului statelor Planetei.

Importanţa acestui impozit a determinat IASC/IASB, în 1979, să publice IAS 12 referitoare la recunoaşterea impozitului pe profit în situaţiile financiare, normă ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981; norma a fost revizuită în 1996 şi 2000.

Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice, ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat să poată fi calificat profit, este necesar ca activitatea economică să fie desfăşurată cu scopul obţinerii de beneficiu. Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplică beneficiului obţinut din desfăşurarea unei activităţi economice.

Impozitul pe profit reprezintă, în România, una dintre preocupările constante ale profesionistului contabil. Dacă profitul este interesul managerului, impozitul pe profit este în sarcina contabilului.

Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a interveni în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din P.I.B. între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice etc.

Pentru cetăţeanul contribuabil, impozitul este înainte de toate perceput ca o restricţie a libertăţii sale, tocmai ca urmare a elementului de autoritate.

Puterea publică rezultă din monopolul de stabilire a impozitului, de care dispun autorităţile competente, pentru autorităţile centrale şi, de asemenea, organele executive locale pentru prelevările colectivităţilor locale.

Cu ajutor impozitelor statul implementează o fază sau alta a procesului reproducţiei sociale, în funcţie de interesul pe care îl are la un moment dat.

Astfel, statul foloseşte pârghia impozitelor pentru a stimula creşterea producţiei în anumite ramuri ale economiei, de a implanta unităţi economice, în anumite zone geografice rămase în urmă din punct de vedere economic.

Impozitul este un instrument esenţial al politicii economice a statului.

România face parte, începând cu 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, şi în acest context, trebuie să promoveze politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii Europene. Reforma sistemului fiscal fiind o necesitate a armonizării sistemelor fiscale europene, a determinat frecvente modificări ale reglementărilor legale în acest domeniu.

Organismul cu rol de iniţiere şi urmărire a modului de aplicare a legislaţiei fiscal bugetare este Comisia Europeană, înfiinţată prin Tratatul de la Manstricht - Olanda, semnat în 1992 şi intrat în vigoare în 1993.

Legislaţia fiscală din ţara noastră, aplicată în ultima perioadă, conţine prevederi menite să contribuie la armonizarea acesteia cu aceea a Uniunii Europene.

CAPITOLUL I

PRECIZĂRI TEORETICE PRELIMINARE

Profitul, având natura unui venit, trebuie să fie supus impunerii întrucât oricine realizează un venit trebuie să contribuie la formarea resurselor financiare publice. În condiţiile economiei de piaţă, actorii economici determinaţi de sistemul concurenţial, sunt stimulaţi să obţină profituri tot mai însemnate, iar impozitul direct pe profit constituie un venit bugetar important.

1.1. Succintă teorie a impozitării profitului

Întregul sistem fiscal se află intr-un proces continuu de perfecţionare.

Tehnica de impunere a impozitului pe profit, s-a caracterizat prin instabilitate. Repetatele modificări, în impozitarea profitului, introduse prin reglementări legale, vizau folosirea impozitului pe profit ca sursă de venit bugetar şi pârghie fiscală în economie. Prin acordarea unor facilităţi fiscale s-a dorit stimularea dezvoltării sectorului privat şi atragerea capitalului străin. Exonerările, deducerile şi reducerile de natură fiscală au urmărit obţinerea unor finalităţi fie sociale, fie ecologice, fie economice.