Agențiile de rating pe piețele financiare

Introducere

Transformările majore suportate de sistemele financiare au atras după sine apariția unor riscuri, cărora piața financiară trebuia să le facă față. Astfel provocarea majoră o constituie reducerea acestor riscuri prin metode și tehnici de analiză cât mai complexe în vederea măsurării, gestionării și controlului riscului.

Asumarea riscurilor poate avea diverse consecințe, posibile avantaje viitoare (cum este cazul operațiunilor speculative pe piețele financiare sau de schimb) sau posibile pierderi imprevizibile.

Sistemul bancar care deține un loc important în structura sistemelor financiare este supus unui cumul de riscuri raportat la activitatea desfășurată pe piețele financiare.

În general, asumarea riscurilor este legată de funcția de bază pe care o au băncile în economie, și anume funcția de investiții, iar riscul este atribuit investițiilor în general, asumarea riscului devine inevitabilă și justifică existența băncilor.

Ca o necesitate a măsurării, gestionării și controlului riscului bancar s-au înfințat agențiile de rating bancar.

Agențiile de rating reprezintă primul palier al instituțiilor cu rol marcant în analizarea investițiilor internaționale, rolul lor fiind unul potențat prin procesul de creștere al independențelor ce au avut loc la nivel mondial, în ultimii ani. Ca și o consecință a distorsiunilor contemporane, dar și a atributelor pe care le reunesc, nu sunt puține vocile care plasează agențiile de notare tocmai în vârful ierarhiei (Pinter L., Poliak P., 2010), care a direcționat economiile statelor către cea mai severă recesiune survenită după anii ’30. Totuși, principala culpă probată până acum este că au fost părtașe prin evaluările făcute, titrizării și cosmetizării unorinvestiții financiare cu grad mare de risc și cu un pronunțat caracter de contagiune, fapt ce a condus lumea către ceea ce avea să fie cunoscut sub denumirea de criza creditelor ipotecare americane neperformante.

1. Considerații privind ratingul bancar

Ratingul este un cuvânt a cărui traducere liberă semnifică "evaluare" desemnând în același timp un proces (analiza riscului), cât și rezultatul final al acestuia (notă).

Altfel spus ratingul este procesul de evaluare a riscului atașat unui titlu de creanță sintetizat într-o notă, permițând un clasament în funcție de caracteristicile particulare ale titlului și ale garanțiilor emitentului.

Prin natura sa ratingul financiar are o vocație de informare prospectivă întrucât măsoară nu numai riscul ci și gradul de recuperare al creanțelor. Investitorii care recurg la rating anticipează destul de bine modul de evoluție în timp al titlurilor din punct de vedere al randamentului dar și al pierderii economice.

Informațiile furnizate de piețele financiare sunt agregate de agențiile de rating în vederea efectuării de previziuni pe termen scurt și lung.

Notele pe termen scurt nu reflectă decât capacitatea emitentului de a face față angajamentelor pe o perioadă limitată, fără a ține seama de condițiile specifice de pe piață sau de riscul de schimb.

Agențiile de rating oferă valoare adăugată piețelor financiare prin analizele furnizate și păstrează încrederea investitorilor în acestea atribuind ratinguri corecte și în timp util. Esențial în această relație este încrederea pe care o manifestă toți actorii pieței față de caracterul pertinent al informațiilor prelucrate prin procesul de notare.

Agențiile de rating sunt un instrument de asistare a deciziei pe piață a investitorilor.

Ratingul financiar, la nivel global se caracterizează prin două funcții: Supravegherea intereselor financiare externe ale întreprinderilor naționale și ale statelor, punând la dispozișie, in formașii pertinente și cu valoare de înțelegere internațional.

Alternativă la serviciile de evaluare financiară și analiză oferite debăncile comerciale și instituții financiare specializate.

În practica bancară din România și din alte țări au fost construite sisteme de rating bancar, cele mai cunoscute sunt cel din Statele Unite, cunoscut sub denumirea CAMEL și sistemul uniform de rating bancar din România, cunoscut sub denumirea de CAAMPL.

Utilizarea de ratinguri a fost introdusă inițial în S.U.A., în anii ’80, ca un răspuns al autorităților la criza profundă care a afectat un mare număr de bănci americane în acei ani.