Controlul Financiar Preventiv

Activitatea de exercitare a controlului financiar preventiv în România are o vechime îndeajuns de mare şi în decursul anilor a înregistrat o serie de adaptări, atât referitor la conţinutul şi forma de executare, cât şi sub raport organizatoric, în funcţie de modificările şi transformările produse în economie şi în societate.

Pentru prima dată la noi în ţară, controlul preventiv a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 1929 La baza acestei reglementări a stat principiul după care controlul preventiv trebuie să fie exercitat de către un personal specializat din afara unităţilor.

Potrivit acestui act normativ, controlul preventiv se efectua de Înalta Curte de Conturi, organ suprem de control preventiv şi de gestiune asupra veniturilor şi cheltuielilor publice, fiind exercitat de către consilieri-controlori ai angajării de cheltuieli, ce funcţionau pe lângă fiecare minister, administraţie autonomă, regie publică comercială, precum şi pe lângă toate celelalte servicii şi întreprinderi publice ale căror bugete erau sau nu votate de Adunarea deputaţilor.

Organele care exercitau controlul preventiv se pronunţau asupra legalităţii angajării de cheltuieli şi a ordonanţelor de plată, asupra întrebuinţării creditelor în limitele alocaţiilor sau a fondurilor şi creditelor aprobate, cât şi asupra recupe-rării pagubelor, aplicând viza de control preventiv pe angajamentele sau ordonanţele de plată

În situaţiile în care consilierul-controlor nu acorda această viză, se comunicau ministrului motivele refuzului, iar în caz de divergenţă, documentele respective erau înaintate prin intermediul Ministerului Finanţelor, la Înalta Curte de Conturi, care era în măsură să decidă asupra operaţiunii.Deciziile Curţii puteau fi atacate de Consiliul de Miniştri.

Începând din anul 1948, controlul financiar a fost organizat în conformitate cu structura şi organizarea economiei în cadrul unităţilor, cu menirea de a asigu-ra respectarea legilor, suferind în decursul timpului noi modificări.

În prezent controlul financiar preventiv este organizat în baza legii nr. 30/1991 cu modificările ulterioare şi este adaptat cerinţelor impuse de compatibilizarea sa cu acquis-ul comunitar în domeniu.

Capitolul 2. Metodologia de exercitare a controlului

financiar preventiv

2.1 Noţiuni – Organizare

Metodologia de exercitare a controlului financiar preventiv se întemeiază pe prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv ,republicată în Monitorul Oficial al României nr. 799 din 12 noiembrie 2003 și din normele metodologice în vigoare

Activitatea de control financiar preventiv , ca formă a controlului financiar realizată la nivelul societăților comerciale, are drept scop principal oprirea, înainte de producerea unor efecte nocive, a tuturor operațiunilor care nu sunt legale, reale, necesare, oportune, economicoase și eficiente, în faza de angajare şi plată, respectiv de încasare. Acesta are rolul de a maximiza eficienţa folosirii resurselor materiale şi financiare, la instaurarea ordinii în gestionarea fondurilor, creşterea răspunderii factorilor de decizie din entităţile publice şi private.

Principalele particularități ale controlului financiar preventiv sunt:

- Controlul financiar preventiv are un caracter predominant patrimonial, incluzând în obiectul său, de regulă, verificarea operațiunilor care dau naștere sau sting raporturi de drepturi și obligații patrimoniale ale entității în cauză față de alte persoane fizice sau juridice.

Operațiunile privind mișcarea internă a valorii materiale și bănești din cadrul unităților patrimoniale se efectuează, în principiu, pe propria răspundere a șefior de compartimente în care au loc operațiunile respective sau se intocmesc respectivele documente.

- Controlul financiar preventiv are un caracter prealabil, în sensul că precede angajarea, aprobarea sau efectuarea operațiunilor care fac obiectul acestei forme de control și în sensul că preîntâpină operațiunile sau tranzacțiile care nu îndeplinesc cerințele de conformitate și de performanță , prezentate mai sus. De aici rezultă și avantajele pe care le prezintă controlul financiar preventiv, deoarece este mai avantajos să se prevină aceste operațiuni și tranzacții, decât să se suporte sau să se lichideze consecințele lor negative.