Criza Financiară și Soluțiile Ei

Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice şi reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piaţă.Criza financiară este determinată de scăderea bruscă a lichidităţilor în pieţele globale de credit şi în sistemele bancare, cauzată de eşecul companiilor care au investit în ipotecile subprime (cu grad ridicat de risc). Cauzele ei se întrevăd încă de la sfârşitul secolului trecut, dar vârful s-a atins în 2007 şi 2008.

Criza economica pe care Romania incepe sa o traverseze este cu precadere o criza interna, determinata de mixul gresit de politici macroeconomice luate in ultimii ani. Cresterea economica se dovedeste una de natura nesanatoasa. Si asta pentru ca am avut in acesti ani o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamata populatia: toate masurile macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul; si cea mai daunatoare dintre toate, cota unica, este inca aparata de initiatorii ei, care nu vor sa admita ca au gresit. Cota unica a stimulat consumul, si noi avem astazi prima criza de supraconsum din Romania. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Populatia nu poate fi blamata, dar poate fi pe viitor mai bine informata si cu siguranta mai precauta privind asteptarile asupra veniturilor proprii. In schimb, guvernul poate fi criticat pentru ca a facut o eroare strategica monumentala: intr-o perioada de crestere economica, a consumat toata aceasta crestere si s-a mai si indatorat suplimentar. Deficitul bugetar a crescut de la 1,3% din PIB in 2004 la 2,6% in 2008 si probabil peste 3% in 2009. Cum guvernul a ajuns sa se imprumute de sute de milioane de euro cu scadenta la o saptamana, singura concluzie logica este ca nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente, pentru cele bugetate deja pe anul in curs. Este absolut inadmisibil, ca intr-o perioada de crestere economica inalta sa creasca deficitul bugetar si sa creasca, in consecinta, costurile cu finantarea acestuia pe termen scurt.

Criza financiara internationala a fost doar declansatorul crizei economice interne, pentru ca a afectat sursele de finantare. Noi consumam pe datorie, si acum ne imprumutam mult mai scump sau deloc. Aceasta stare de lucruri este valabila si pentru guvern, si pentru firme, si pentru populatie. Vulnerabilitatile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amanate, au devenit acum evidente. Se pierd locuri de munca, si acesta este doar inceputul. In 2009 incasarile la buget vor fi mai mici, pentru ca vom avea o crestere economica mai redusa, si vor fi colectate mai greu din cauza lipsei de lichiditati. Nu va fi de ajuns ca BNR sa stimuleze creditarea prin reducerea dobanzii si a rezervelor minime obligatorii.

Solutia pentru iesirea dintr-o criza de supraconsum nu este tot stimularea nediferentiata a consumului. In cel mai bun caz, astfel doar se amana varful crizei cu cateva trimestre. Criza din Romania nu are aceleasi cauze cu criza din SUA si UE; deci nu poate fi tratata la fel. Este in primul rand o criza interna, o criza a unui model de dezvoltare. Fireste, populatia cea mai saraca trebuie sprijnita in astfel de momente. Dar primul impuls nu trebuie sa fie mai multi bani de la buget si mai mult consum, atunci cand la buget nu mai sunt bani si cand s-a consumat pana acum excesiv. Nici solutia de a consuma bunuri romanesti nu este in intregime viabila - care mai sunt, pana la urma, bunurile romanesti.

Solutia pentru iesirea dintr-o criza de supraconsum este mai complexa decat un pachet de ajutoare de stat care risca sa ne arunce inapoi in timp la deficite mari si inflatie cu doua cifre.

Trebuie inceput cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja si pe care ii poti economisi. Din economiile astfel facute se poate gandi un plan de investitii in infrastructura, pentru ca acestea aduc locuri de munca si au un efect important de antrenare in economie. Insa investitiile in infrastructura trebuie realizate in cadrul unei programari bugetare multianuale, singura solutie de a reduce costurile suplimentare si de a elimina alocarea gresita a banului public. Desigur, trebuie indreptate si greselile politicii fiscale - nu neaparat pentru a creste veniturile bugetare, ceea ce e greu in timp de criza, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscala si pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare sa depaseasca cu bine perioada de criza.

Totodata, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o tinta precisa; un astfel de plan ne va creste credibilitatea pe plan extern (si implicit va scadea costul finantarii externe) si mai ales ne va obliga sa facem atat reformele fiscale si bugetare necesare, cat si reformele structurale pe care le tot amanam (referitoare la cresterea nivelului competitiei, flexibilizarea pietei muncii, modernizarea agriculturii, reducerea aparatului birocratic).

Avem o criza de supraconsum. Din ea se iese prin eliminarea risipei, prin investitii in infrastructura pe baza programarii bugetare multianuale, prin reforma fiscala care sa nu fie neutra si prin implementarea reformelor structurale.

Domeniile afectate de criza economica

1.Industria auto

Industria auto din Romania - ce reprezinta aproape 10% din produsul intern brut (PIB) al tarii, cu o cifra de afaceri de circa 11,5 miliarde euro, potrivit estimarilor vicepresedintelui Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Autovehicole din Romania (APIA), Brent Valmar - pare sa fie unul dintre cele mai afectate sectoare de criza economica globala, in conditiile in care marile companii pentru care Romania produce piese si automobile isi restrang activitatea.

Problemele de pe piața auto sunt determinate, în mare măsură, de costurile materiilor prime. Prețul oțelului a scăzut simțitor, iar mulți constructori auto au încheiat deja contracte anuale cu producătorii de mașini. În fața unei astfel de situații, nu le rămâne decât să le renegocieze. În cazul în care contractul ar fi modificat, producătorii de mașini ar putea reduce costurile, lucru care nu s-ar simți în prețurile lor de listă. Discount-urile nu sunt lipsite din ,,rafturile” dealer-ilor auto. Există companii din Europa care au redus prețurile mașinilor cu până la 40%.Companiile de autoturisme se duelează în oferte, iar clienții în ipoteze. Discount-urile tentante împânzesc reclamele, iar criza financiară buzunarele cumpărătorilor.

Efectele crizei s-au simtit si asupra programului de reinnoire a parcului auto. Potrivit datelor furnizate de Administratia Fondului de Mediul, din cele aproape 12.500 de masini noi ramase nevandute in cadrul programului Rabla, doar 464 au fost achizitionate de romani in octombrie 2008 Programul care vizeaza inlocuirea masinilor mai vechi de 12 ani continua pana in decembrie.