Datoria publică

Imprumuturile externe constituie una din formele exportului de capital. In oran- duirile precapitaliste si in perioada manufacturiera de dezvoltare a capitalismului, imprumuturile externe se intalneau in mod sporadic. O dezvoltare mai mare aces- tea au capatat abia in perioada masinismului.

In secolul al XX-lea, imprumuturile externe au cunoscut o dezvoltare fara prece¬dent, ca urmare a formarii, pe piata tarilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care isi cauta plasament peste granita in conditii mai avantajoase decat in interior.

Imprumuturile sau creditele externe se pot grupa dupa diferite criterii. Astfel, in functie de destinatie, se disting credite pe marfuri si credite financiare. Primele sunt mai frecvente si se acorda pentru cumparari de marfuri de la creditor sau din tara acestuia. Cele din urma se intalnesc mai rar si se acorda de organisme financiare internationale in valuta convertibila si se utilizeaza de debitor, potrivit nevoilor sale, fie pe piata creditorului, fie pe o terta piata. Adesea, creditele financiare sunt fo- losite de beneficiarii acestora in scopuri productive, cum ar fi: construirea de intre- prinderi extractive, centrale electrice, fabrici producatoare de bunuri de consum, lucrari de irigatii, ferme agrozootehnice, drumuri si poduri, cai ferate, porturi si alte lucrari de infrastructura, etc.

In functie de durata pentru care se acorda, creditele externe pot fi: pe termene scurte (1 - 2 ani), mijlocii (3-5 ani) sau lungi (peste 5 ani). Beneficiarul creditului este interesat ca termenul de rambursare sa fie suficient de indepartat pentru a-si putea procura resursele necesare restituirii acestuia si achitarii dobanzilor si a altor cheltuieli aferente.

Atunci cand imprumutul capata o destinatie productiva, termenul de rambursare trebuie sa tina seama de momentul punerii in functiune a obiectivului respectiv si de valoarea adaugata ce se poate obtine de pe urma acestuia, cunoscand durata normaia de viata a unui asemenea obiectiv. De aceea, in cadrul termenului final se stabilesc trei perioade distincte: a) perioada de utilizare a creditului; b) perioada de gratie in cursul careia nu se fac piafl pentru rambursarea creditului; c) perioada de rambursare propriu-zisa a creditului. Perioada de gratie nu se acorda intotdeauna.

In cazul in care suma imprumutata se acorda dintr-o data si se ramburseaza intr-o singura transa, beneficiarul creditului dispune de aceasta pe toata durata creditului.Daca insa suma respectiva se primeste si se ramburseaza in mod esalonat, terme- nul mediu al creditului va fi mai scurt decat cel pentru care acesta s-a contractat.

Termenele creditelor se stabilesc In functie de destinatia acestora, de renta- bilitatea obiectivului pentru care se contracteaza imprumutul - in cazul in care se utilizeaza in scopuri productive - de valoarea utilajelor incorporate in obiectivul creditat, de practica internationala, de legislatia existenta in tara creditorului si, respectiv, in tara beneficiarului, de prevederile unor conventii internationale in ma- terie etc.

In ceea ce priveste rambursarea creditelor, practica internationala cunoaste urmatoarele modalitati: a) in cote egale; b) in cote inegale, care pot creste in mod progresiv si c) intr-o singura transa, la scadenta.

La acordarea unui credit, imprumutatorul poate sa pretinda o garantie materiala sau una morala. In primul caz, garantia poate sa fie in marfuri, documente de dis- pozitie asupra marfurilor (conosamente, garante etc.), actiuni si obligatiuni, depo- zite ale unor firme, ale unor institutii guvernamentale, bunuri imobiliare, venituri ale statului (taxe vamale, accize, venituri ale domeniului public s.a.), rezervele de aur si devize ale statului etc.

In lipsa unor garantii materiale directe, un creditor poate pretinde ca imprumutul pe care intentioneaza sa-l acorde unui stat sa fie garantat de doua sau de mai multe state care se bucure de o reputatie nestirbita pe piata capitalului de imprumut. In mod obisnuit, creditorii - guverne, organisme financiare international s.a. - trimit experti In tara debitoare pentru a verifica la fata locului oportunitatea cre¬ditelor solicitate, eficienta scontata de pe urma utilizarii acestora, capacitatea de rambursare a sumelor imprumutate, modul de folosire a sumelor acordate s.a.

Privite din punctul de vedere al creditorului; creditele externe pot fi acordate de catre: a) intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma); b) banci si alte institutii financiare (credite bancare); c) guverne (credite guvernamentale); d) orga¬nisme financiare internationale (credite financiare); e) rentieri si alte persoane fizice (imprumuturi de stat).

Intreprinderile furnizoare, bancile si alte institutii financiare acorda credite pe baze bilaterale; guvernele acorda asistenta publica bilateral, iar organismele financiare internationale acorda asistenta publica pe baze multilaterale.

Asistenta publica bilaterala se acorda de catre: guvernele tarilor dezvoltate, grupate In cadrul Comitetului de Asistenta pentru Dezvoltare pentru tarile membre ale O.C.D.E.; guvernele unor tari exportatoare de petrol, membre ale O.P.E.C. etc. Asistenta bilaterala Imbraca forma ajutoarelor in natura sau in bani, a asistentei tehnice si militare sau a imprumuturilor In conditii privilegiate. Imprumuturile guver¬namentale sunt, de regula, imprumuturi legate, acordate tarilor beneficiare pentru achizitionarea anumitor produse de pe pietele tarilor creditoare. Intr-o serie de tari dezvoltate, guvernele garanteaza sau asigura creditele pentru exportul de marfuri catre tarile in curs de dezvoltare, prin intermediul unor institutii specializate.

Printre organismele financiare internationale, care acorda asistenta publica multilaterala, se numara:

a) Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), denumita si Banca Mondiala, infiintata in 1944, care are sarcina sa mobilizeze resurse de pe piata capitalurilor de imprumut si sa le puna la dispozitia tarilor in curs de dezvol¬tare pentru finantarea agriculturii, energiei, transporturilor, industriei si a altor obiec¬tive; Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.D.I.), infiintata in 1960 pentru acordarea de credite pe termen lung tarilor celor mai slab dezvoltate in conditii preferentiale; Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.), infiintata in 1956 in scopul de a acorda sprijin intreprinderilor private din tarile in curs de dezvoltare. A.D.l si C.F.I fac parte din sistemul Bancii Mondiale;

b) organismele financiare regionale: Banca Interamericana de Dezvoltare (in- fiintata in 1959); Banca Africana de Dezvoltare (1963), Banca Asiatica de Dez¬voltare (1966); Banca de Dezvoltare a Caraibelor (1969); Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (1991);

2. organismele financiare ale Comunitafii Europene: Fondul European de Dez¬voltare (creat in 1957) si Banca Europeana de Investitii (infiintata in 1958);

c) organismele financiare ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc: Banca International de Cooperare Economica (infiintata in 1963) si Banca Internationala de Investitii (infiintata in 1970).