Datoria publică externă

1.1. Datoria publica externa- definitie, continut si rol

In situatia in care autoritatile publice se confrunta cu resurse insuficiente pentru finantarea cheltuielilor bugetare, acestea sunt nevoite sa suplineasca resursele disponibile (procurate de stat din impozite, taxe si contributii, precum si din venituri nefiscale) prin apelarea la imprumuturi. Imprumuturile externe permit unei tari sa investeasca si sa consume peste limita capacitatii sale de productie si, prin urmare, sa finanteze formarea de capital nu numai prin mobilizarea economiilor interne, ci si prin atragerea de resurse din tarile cu surplus de capital.

Pentru a defini datoria publica externa, se va porni de la definirea datoriei externe, ca fiind suma in valuta datorata, la un moment dat, de o tara altor tari si/sau institutii financiare internationale in baza criteriilor primite de stat (guvern) si de intreprinderi private, dar cu garantia statului precum si de firme sau persoane particulare si care urmeaza a fi achitate intr-o perioada mai mare de un an.

Notiunea de datorie externa este mai larga decat cea de datorie publica externa si are mai multe sensuri:

a) Datoria externa bruta in sens larg, care cuprinde sumele datorate de stat, unitati administrativ-teritoriale si alte entitati de drept public, agenti economici carora statul le garanteaza datoria sau nu, unor organisme internationale, guverne, banci si altor institutii publice straine, unor banci private, firme si altor creditori. Aceste datorii provin din imprumuturi contractate pentru achizitii de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii, pentru investitii directe de capital sau in scopul indeplinirii altor obligatii ce deriva din contracte sau diverse reglementari.

b)Datoria externa bruta in sens restrans, care se obtine eliminand din datoria externa bruta in sens larg urmatoarele:

- Imprumuturile pe termen scurt

- Investitiile directe

- Aporturi nerambursabile

- Imprumujturi externe cu o perioada de gratie de 10-15 ani

- Imprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentantilor lor in conditii mai avantajoase

- Imprumuturi contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autoritatile componente

c)Datoria externa in interpretarea Bancii Mondiale si a institutiilor din sistemul sau, avand urmatoarele componente:

- Sume datorate de persoane private garantate de autoritati publice

- Datoriile persoanelor private catre strainatate negarantate de autoritatea publica

- Datoria din tranzactiile cu FMI

- Datoria care poate fi achitate in moneda debitorului

- Sume datorate unor creditori rezidenti in strainatate si activele detinute de rezidentii straini in tara considerata; in aceasta acceptiune, datoria externa neta include de obicei numai creantele lichide sau usor realizarile fata de strainatate, cele greu de mobilizat fiind excluse

d)Datoria externa neta, care reprezinta diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati valutare, imprumuturi acordate, investitii directe, titluri, diverse alte creante si valori) si activele detinute de rezidentii straini in tara considerata (imprumuturi primite de la guverne, agentii guvernamentale si alte entitati publice, credite primite de la banci private, organisme financiare si alti creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati valutare si alte valori apartinand unor persoane publice sau private straine).

Definitia datoriei externe consacrata la nivel international in urma cercetarilor realizate de catre organismele internationale, care au ca obiect principal de activitate creditarea tarilor cu probleme in asigurarea necesitatilor financiare, prezinta datoria externa bruta la un moment dat ca fiind „ suma totala a pasivelor contractuale utilizate si neachitate a rezidentilor fata de nerezidenti, si obligatia rezidentilor de a rambursa ratele de capital, cu sau fara dobanda, sau de a achita dobanda, cu sau fara ratele de capital”. Astfel, datoria externa insumeaza obligatia unei tari fata de creditorii din strainatate si cuprinde atat datoria statului, cat si datoria contractata de beneficiarii privati (persoane fizice si/sau juridice).