Folosirea Pârghiei Cheltuielilor Publice pentru Influențarea Activităților Economico-sociale

Cap 1.Abordări privind folosirea cheltuielilor publice ca pârghie financiară

1.1 Conceptul de pârghie financiară

Pârghia financiară, noţiune ce provine din fizică, cu semnificaţia unei forţe care stimulează o activitate, o forţă care dă un impuls, unui anumit proces sau fenomen, este adaptată la domeniul economic, semnificând în acest cadru utilizarea categoriilor financiare ca instrumente de influenţare a activităţilor economice şi financiare într-un anumit sens şi pentru realizarea anumitor obiective.

Mecanismul de conducere a economiei naţionale încorporează o serie de componente de natură financiară printre care se regăsesc şi o multitudine de intrumente financiare , fiecare dintre ele având sarcina să contribuie la atingerea anumitor scopuri. În cele ce urmează voi prezenta unele dintre scopurile urmărite şi intrumentele financiare :

a) Estimarea necesarului de resurse financiare publice şi a posibilităţilor de procurare a acestora de către autorităţile publice centrale;

b) Estimarea necesarului de resurese financiare şi a posibilităţilor de procurare a acestora la nivel microeconomic (instituţii publice, organizaţii fără scop lucrativ, întreprinderi);

În situaţiile prezentate intrsumentele financiare iau forma programelor, a previziunilor şi a planurilor financiare, purtând denumirea de balanţe finaciare, bugete locale, bugete de venituri şi cheltuieli ale întreprinderilor şi instituriilor, bugete de stat. Aceste instrumente oferă organelor competente, informaţii utile pentru judecarea potenţialului financiar al societăţii, al sectorului privat, al celui public, al unităţilor administrativ-teritoriale sau al agenţilor economici şi sociali luaţi în mod individual.

c) determinarea efortului financiar reclamat de realizarea unor obiective sau acţiuni, a efectelor scontate de pe urma acestora şi a raportului dintre efort şi efect;

Aceste instrumente financiare constau în diverse metode şi tehnici de lucru, care servesc la determinarea eficienţei economice sau a eficacităţii unor cheltuieli şi pe această bază la stabilirea opţiunilor în cazul unor soluţii alternative.

d) Constituirea fondurilor publice de resurse financiare;

e) Repartizarea şi dirijarea resurselor financiare de la fondurile publice la diverşi beneficiari;

Instrumentele de la aceste două puncte reprezintă metode de prelevare a unor resurse la fondurile publice (impozite, taxe, etc.), respectiv metode de dirijare a acestora către diverşi beneficiari (alocaţii, subvenţii, credite, etc.).

f) Influenţarea proceselor economice, a acţiunilor sociale, a fenomenelor demografice, în direcţia indicată de autorităţile publice abilitate, în vederea armonizării intereselor generale şi individuale, naţionale şi locale, a raţionalităţilor pe termen scurt şi a celor de perspectivă.

Acest ultim scop este satisfăcut cu ajutorul instrumentelor finaciare cu dubla funcţiune, de prelevare-dirijare şi de infulentarea proceselor economice, sociale şi de altă natură.

O preocupare în cea ce priveşte noţiune şi sensul de pârghie financiară o întâlnim la autorul Iulian Văcărel. Acesta punându-şi următoare întrebare :” Oare toate metodele de prelevare şi de plată constituie pârghii la îndemâna statului, iar în caz contrar, ce anume le conferă caracterul de pârghii?”.

Ulterior acesta dă şi un răspuns acestei întrebări şi anume: „Categoriile valorice folosite în procesul de constituire şi repartizare a fondurilor de resurse financiare pot constitui pârghii numai în măsură în care ele îndeplinesc realmente anumite funcţii economice, se angrenează organic în mecanismul de funcţionare a economiei, contribuind la soluţionarea, pe baze economice, a unor probleme în condiţii mai bune decât s-ar putea face prin metode administrative.”.

De aici putem trage concluzia că o metodă care serveşte numai pentru alimentarea unui fond de resurse financiare, constituie în mod evident un simplu canal colector, iar nu o pârghie. De asemenea nici metoda care serveşte exclusiv pentru dirijarea către beneficiari a resurselor băneşti acumulate la un anumit fond, fără să îndeplinească o altă misiune economică, nu poate fi catalogată drept pârghie.