Gestionarea Financiară a Societății Comerciale

Capitolul 1: Consideraţii teoretice privind gestionarea financiară a societăţii comerciale

1.1. Starea financiară a întreprinderii

Orice planificare se sprijină pe situaţia iniţială a fenomenului proiectat. Şi în cazul proiectării financiare aceasta condiţie se respectă. Ne interesează:

- starea la un moment dat a elementelor structurii economice, sub aspectul valorii ramase în aceste elemente după participarea la procesele de producţie anterioare;

- capacitatea structurii de producţie existente de a transfera valoare prin serviciile cedate de structura respectiva în cadrul procesului de producţie.

1.1.1. Starea structurii economice a întreprinderii

Aceasta stare prezintă un deosebit interes pentru proiectarea de natura financiara. Reflectând cantitatea de valoare care este încă conservata în principalele elemente din sistemul întreprinderii, ea va condiţiona, prin comparaţia cu ce se doreşte în viitorul proces de producţie, amploarea consumului ce trebuie finanţat.

Starea iniţiala (So) se poate determina printr-o analiza informaţionala complexa. Pentru o paite din elementele structurii, starea la im moment dat se afla consemnata în documentele contabilităţii (Bilanţul contabil şi anexele sale). Este cazul activelor corporale, al activelor circulante si. parţial, al fondului de informaţii. Personalul si mediul înconjurător nu apar decât în mod tangenţial (numai' personal. terenuri, iazuri etc). Pentru aceste elemente va trebui sa consultam alte documente, sa facem apel la aspecte de ordin tehnic, social, ecologic, biologic pentru a constata starea valorica curenta si necesarul de "reîncarcare" printr-un viitor proces de consum.

Starea iniţiala ne interesează si în privinţa obligaţiilor financiare ale întreprinderii faţă de proprietari şi alţi furnizori de fonduri pentru valoarea aflata în elementele materiale consemnate în activul bilanţului (figura 1)

Fig. 1: Structura bilantului contabil

Datele cuprinse în cele doua parti ale bilanţului ne ajuta sa caracterizam şi capacitatea întreprinderii de a face faţă viitoarelor activităţi de producţie privind indicatori cum ar fi capacitatea de plată, solvabilitatea, gradul de îndatorare. Asupra acestor indicatori vom reveni în capitolele următoare, o data cu fundamentarea efectiva a deciziilor financiare.

1.1.2. Capacitatea productivă a societăţii comerciale

Fundamentarea proiecţiei financiare nu poate fi deplină dacă nu cunoaştem şi capacitatea de care a dat dovadă întreprinderea respectivă în precedentul an. Aceste informaţii ni le furnizează, în mare parte, Contul de profit şi pierderi sau, în practica vest-europeana, Contul de rezultate.

In acest document, coloana sa de Cheltuieli şi rezultate financiare redă valoarea adusă în procesul de producţie de către cele cinci elemente interne ale structurii de producţie, precum şi de către mediu şi societate pe perioada unui an. Coloana de încasări (venituri) redă valoarea anuala conservata în produse si recunoscuta de piaţa, plus alte încasări (subvenţii, dividende de la alte societăţi comerciale etc.) - vezi figura nr. 2

Fig. 2: Structura Contului de rezultate

Datele din Contul de rezultate (sau Contul de profit şi pierderi) se supun unei prelucrări de tip financiar, obtinându-se indicatori de apreciere a calităţii procesului de transformare a valorii specific producţiei care a avut loc in structura analizata în anul care s-a încheiat. Comparând aceste posibilităţi din trecut cu ce doreşte piaţa în perioada viitoare se poate contura mărimea creşterii (sau descreşterii) ce trebuie proiectata din punct de vedere financiar si introdusa în decizia financiara privind viitorul proces de producţie.