Impozitele și Taxele Locale în România și Rolul Acestora

CAP. 1: Noţiuni generale privind impozitele şi taxele locale

Impozitul este o categorie istorică apărută odată cu statul şi strâns legată de acesta. Nu există stat fără impozite. Impozitul este considerat ca fiind un preţ pe care cetăţenii trebuie să îl plătească pentru securitatea şi serviciile furnizate de stat.

Impozitul este contribuţia bănească obligatorie, generală şi definitivă, directă şi indirectă, efectuată de persoane juridice şi de persoane fizice din veniturile lor, la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat, necesar pentru satisfacerea cerinţelor societăţii.

Impozitul este un element component al circuitului economic şi îndeplineşte trei funcţii principale:

a. financiară – prin care asigură veniturile bugetului de stat şi bugetelor locale;

b. economică – element al finanţelor publice şi private, al mecanismului economico-financiar;

c. politico-socială – se redistribuie unele venituri ale agenţilor economici şi grupelor de populaţie (se redistribuie o parte a produsului naţional brut).

Impozitul este un instrument (pârghie) important pentru înfăptuirea politicii economice, sociale şi financiare a statului.

Taxa este un instrument (pârghie) financiar care se concretizează în plata bănească ce se efectuează de persoanele fizice şi juridice, către unităţile publice sau către unităţile economice, de regulă pentru serviciile ce le sunt prestate.

Între impozite şi taxe există câteva deosebiri. Astfel, în cazul impozitului, statul nu este obligat să presteze plătitorului un echivalent direct şi imediat, pe când pentru taxă se prestează un serviciu, pe cât posibil imediat. Cuantumul impozitului se determină în funcţie de natura şi volumul venitului impozabil sau averii, în timp ce mărimea taxei depinde, în mod obişnuit, de felul şi de costul serviciului solicitat şi prestat.Termenele de plată ale impozitelor sunt stabilite prin lege şi concordă sau urmează perioadele de realizare a veniturilor impozabile. Termenele de plată a taxelor se fixează în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.

În unele cazuri, taxa cuprinde însă şi elemente de impozit, cum sunt, de exemplu taxele de succesiune, de notariat, deoarece nivelul lor este superior costului serviciului restat. Totuşi, unele taxe sunt în fond impozite.

1.1 Obiective urmărite

Impozitele reprezintă cea mai important formă de prelevare către stat a unei părţi din veniturile şi averea contribuabililor, motiv pentru care analiza acestora este o prioritate pentru autorităţile statelor şi pentru specialiştii din domeniu.

Vom urmări prezentarea succintă a conţinutului şi caracteristicilor impozitului, obiectivul principal constituindu-l înţelegerea rolului acestuia în economia modern şi a elementelor sale. În al doilea rând, cunoaşterea principiilor impunerii, a metodelor de evaluare a materiei impozabile, a modalităţilor de calcul al impozitelor şi cunoaşterea diferitelor forme ale impozitelor sunt şi ele puncte care vor fi dezvoltate mai departe.

Pornind de la problema autorităţilor fiscal ce sunt îndreptăţite să impună veniturile sau averea deţinută de contribuabili în mai multe state, un ultimo obiectiv al capitolului ce urmează îl constitue cunoaşterea criteriilor de impunere utilizate în practica fiscal internaţională şi a noţiunii de dublă impunere juridică internaţională.

1.2 Conţinutul și caracteristicile impozitelor și taxelor

Impozitul este o plată bănească, obligatorie, generală, definitivă și nereciprocă, efectuată de persoane fizice și juridice în favoarea bugetului de stat în cuantumul și termenele precis stabilite de lege , fară obligașie din partea statului de presta plătitorului un echivalent direct și imediat.

Caracteristicile esențiale ale impozitului se concretizează prin:

- Impozitul este o plată bănească. La început au existat impozite în natură, iar în prezent în unele ţări există şi alte modalităţi de plată (caracter pecuniar).