Mecanismul Optimizării Încasărilor și Plăților Agenților Economici

Introducere

Economia de piaţă situează în centrul activităţii economice întreprinderea. Rezultatele obţinute de întreprinderi determină pozitiv sau negativ ansamblul econoiei naţionale, avînd în vedere faptul că anume la nivel de înteprindere se produc bunuri şi servicii necesare existenţei şi dezvoltării societăţii, şi tot întreprinderea reprezintă principalul furnizor de venituri în bugetul de stat.

Prezentarea aspectelor teoretice şi practice privind stabilirea modului de gestionare a resurselor financiare, adică a mecanismului optimizării încasărilor şi plăţilor ale agentului economic, ceea ce presupune în fond aprecierea poziţiei, şi rolului întreprinderii în cadrul unei pieţe de capital. Aceasta ar fi unele aspecte nu mai putin importante abordate în cadrul lucrării noastre.

Lucrarea este structurată în 3 capitole:

Primul capitol debutează cu prezentarea a unei caracteristici generale, privind studiul teoretic al conţinutului principalelor tipuri de activităţi şi a rolului pe care-l prezintă în cadrul unei întreprinderi ceea ce presupune în fine aborderea teoretică a mecanismului în întregime de încasări şi plăţi.

Capitolul II relatează sau altfel spus pune în discuţie problemele legate de analiza economico – financiară a unei întreprinderi. În cadrul acestei analize sunt expuse:

- modele de calcul a indicatorilor economico – financiari,

- caracteristica diferitor avantaje şi dezavantaje a întreprinderii concrete,

Capitolul III se iau în dezbatere diferite propuneri şi recomandări privind situaţia analizată în primele două capitole, şi deja mai apoi se fromulează concluzia privitor la studiul efectuat pe baza rapoartelor financiare ale întreprinderii concrete.

Teza dată cuprinde 35 de pagini.

CAPITOLUL I. Aspectul teoretic al conceptului de încasări şi plăţi în cadrul unei întreprinderi.

1.1. Varietatea teoriilor, viziunilor ale diferitor autori privitor la problematica mecanismului optimizării încasărilor şi plăţilor

În literatura economică din ţară şi străinătate fluxul de numerar este definit în mod diferit. Profesorii universitari Constantin Stănescu, Aurel Işfănescu şi Aurel Băicuşi sunt de părere că „o componentă importantă a analizei situaţiei financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilităţi întrucât, în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să „degaje bani”, să rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afaceri.

O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăţile pe care le face în cadrul ciclului financiar”. De aici se desprinde concluzia că fluxul de numerar pune în evidenţă circuitul banilor într-o întreprindere.

Profesorul universitar Aurel Giurgiu pune semnul egalităţii între fluxul de încasări şi cash-flow a unei investiţii considerînd că fluxul de încasări reprezintă numai o componentă a fluxurilor de trezorerie, cealaltă componentă fiind reprezentată de fluxurile de numnerar care se „degajă” dintr-o întreprindere.

În acelaşi timp în cazul cash-flow-ului din activitatea de investiţii trebuie să avem în vedere cele două componente ale fluxului: fluxurile de numerar care ies din întreprindere pentru realizarea obiectivelor de investiţii, şi fluxurile de numerar care intră în întreprindere, în urma activităţii de exploatare a investiţiei şi care se compun cu fluxurile din activitatea care s-a desfăşurat în întreprindere până în momentul punerii în funcţiune a investiţiei respective.