Mitul Aurului

Cuprul, bronzul apoi fierul au fost si vor fi metale utile: din ele se puteau face unelte si arme, cu ajutorul carora omul putea sa munceasca si sa se apere, cu alte cuvinte sa traiasca. Aurul, in principiu, nu servea la nimic. in stare pura era prea moale pentru a construi din el instrumente de lupta. Singura sa calitate subiectiva era frumusetea.

Stralucirea, inalterabilitatea, maleabilitatea si divizibilitatea au conferit noblete aurului, atragand astfel atentia omului din cele mai vechi timpuri si secole de-a randul a adunat in sclipirea sa visele omenirii.

insusi numele sau- “aurum”- de provenienta latina, de unde si simbolul “Au” recunoscut in toata lumea, era asociat zeitei Aurora, la romani zeita diminetilor insorite. Cu numele nascut din mitologie, aurul si-a creat apoi propria sa mitologie.

Omul preistoric a fost atras de stralucirea grauntelor de aur existente in terenurile aluvionare sau in roca dura a muntilor, ca aur nativ pur sau alaturi de cupru, fier meteoritic si argint, atractie ce va subjuga omul secole mai tarziu.

De la aceasta admiratie omul preistoric trece treptat la utilizarea metalului galben pentru confectionarea obiectelor de podoaba, in paleolitic, iar in mormintele din neolitic se descopera primele obiecte de aur lucrate.

Trecand de la lumea antica la cele doua milenii ale erei noastre trebuie spus ca aurul a continuat sa se bucure de prestigiu si onoruri. in Evul Mediu, adoratia pentru aur s-a contopit in mare masura cu adoratia pentru obiectele de cult religios. Dar o noua dimensiune a mitului aurului s-a nascut in epoca moderna, odata cu dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste, cand paralel cu atotputernicia banului s-a instaurat atotputernicia aurului. Punctul de demarare l-a constituit descoperirea Lumii Noi.

Setea de imbogatire, de aventura, de acumulare a metalelor cu puteri miraculoase, motive religioase, imping pe europeni tot mai mult la organizarea de expeditii in directii noi sau necunoscute ale lumii. Secolele XIV-XVI cunosc o adevarata explozie in ceea ce priveste expansiunea europeana.

Aceste cuceriri si expeditii arunca in Europa o cantitate tot mai mare de aur si argint. Este perioada devizei:” aur sub toate formele, aur, aur… cu orice pret, chiar cu pretul mortii”. Goana dupa aur nu a reprezentat altceva decat setea de imbogatire. Puterea banilor creste odata cu extinderea circulatiei marfurilor; expansiunea relatiilor capitaliste bazate pe schimbul de marfuri a insemnat, deci, sporirea continua a acestei puteri.

Dupa unele surse, aurul a fost cel dintai metal obtinut, prelucrat si utilizat de om cu aproape 5000 ani i.Hr.

Prima utilizare a aurului a fost pentru podoabe sau alte obiecte utile omului.

Ulterior, prin sec. VII i.Hr., aurul a devenit moneda, capatand astfel o a doua utilizare importanta.

Cele doua destinatii fundamentale ale aurului nu s-au exclus total in decursul istoriei, dar nici nu s-au impacat perfect. Functia monetara a aurului este atat de importanta incat a eclipsat chiar stralucirea aurului din bijuterii. Pentru foarte multi, aurul se confunda in mare masura cu banii.

Mitul aurului, care s-a pastrat de-a lungul secolelor pana in zilele noastre, nu este altceva decat farmecul irezistibil pe care il produce asupra oricui un frumos colier de aur de pe vremea faraonilor egipteni, sau fascinatia transmisa la vederea coroanei regale si a sceptrului de aur din Turnul Londrei. Mitul aurului este strans legat de bogatia cumulata in napoleoni, ducati sau celelalte monede de metal galben, de valoarea si puterea de cumparare a lingourilor de aur care se mentin constante indiferent de trecerea timpului, inflatie sau razboaie.

Aurul este atat de rar incat se estimeaza ca in intreaga istorie a omenirii au fost extrase din pamant numai in jurul a 88000 de tone. Tot aurul din lume adunat la un loc a format cel mult un cub cu latura de 17 metri. intr-un bloc de 6 etaje ar putea fi turnata intreaga cantitate de aur a omenirii. intr-o ora in lumea contemporana se produce mai mult otel decat toata cantitatea de aur extrasa pana acum de un om. Cantitatea de aur din natura este totusi, surprinzator de mare. Vazut sau nevazut, aurul se afla peste tot in jurul nostru: in crusta globului, in apa marii, in rauri si plante. in cantitati infime el exista si in corpul omului. Specialistii estimeaza ca peste 10 miliarde tone de aur (adica de 100000 de ori mai mult decat a fost acumulat pana acum de om) se gasesc in suspensie in Oceanul Planetar. Este obsedant sa gandesti asupra bogatiei potentiale care se gaseste ”risipita” in apa marilor; dar cu actualele tehnologii si actualele costuri de productie, obtinerea aurului din acest imens rezervor este practic imposibila.

in Orient, soarele si aurul se asociaza frecvent, constituind elemente de baza ale religiilor. intr-un templu ridicat de mezi pe malul drept al fluviului numit de antici Oxus, s-a gasit o comoara compusa din multiple obiecte depuse de fideli. Acestea erau ofrande aduse zeitei Anahita, stapana apelor: pastorul cerea prosperitate pentru turmele lui, femeia se ruga pentru un copil, soldatul se ruga pentru victorie. Toti se adresau aurarului din vecinatate care, pe placi de aur, grava cu dalta, in linii sumare, la cererea clientilor, personajele tinand in mana o jalba, cateodata o floare, un vas sau o lance. Toti depuneau plachetele in templu, la picioarele zeitei adorate.