Piața diamantelor - cauze și implicații

Introducere

Simbol al puterii și al bogăției, diamantele exercită de secole o fascinație asupra oamenilor. Unii le preferă ca bijuterii, alții le văd ca pe o investiție pe viață. Sau și una și cealaltă, daca vorbim de o cerere în căsătorie.

Industria diamantelor este diferită față de celelalte sectoare de lux, întrucât este bazată pe un singur bun. Iar acest bun nu mai este integral sub controlul companiei De Beers, care obișnuia să mențină prețurile ridicate restricționând oferta de diamante.

Epicentrul turbulențelor din industria diamantelor s-a manifestat anterior actualei crize, în condițiile în care producătorii au acumulat stocuri impresionante, dar și datorii excesive.

În momentul în care Cecil Rhodes a fondat De Beers în secolul al 19-lea, compania s-a remarcat puternic pe piața diamantelor și a mentinut prețul acestora la un nivel ridicat prin achiziția stocurilor în exces.

Sistemul a functionat timp de decenii, însă a devenit nesustenabil pe masură ce concurența venită din partea rivalilor de dimensiuni mai mici s-a amplificat, iar cererea pentru alte bunuri de lux a înlocuit apetitul consumatorilor pentru pietre prețioase. De Beers și-a modificat strategia și a inceput să vândă diamante brute în cadrul a zece licitații organizate anual, însă a ramas pe stoc cu marfa în valoare de peste 4 mld. dolari.

Cu toate acestea, în ultimii ani Uniunea Europeana a interzis activitățile monopolistice și De Beers, companie în cadrul căreia gigantul american Anglo American deține o participație de 45%, controlează acum numai 40% din piața diamantelor în comparație cu peste 80% cât deținea acum câțiva ani. Ca rezultat, industria diamantelor a trebuit să implementeze noi strategii pentru a face față crizei economice.

Piața diamantelor a fost un adevărat carusel de la izbucnirea crizei financiare în 2008. Prețurile au scăzut în periada 2008-2009 numai să-și revină cu o viteză uimitoare și pentru a atinge niveluri istorice în 2010 și 2011.

Piața a arătat semne de îmbunătățire în prima jumătate a anului curent, putând fi observată o îmbunătățire pe piețele din SUA, Japonia, China și India.

Criza financiară nu a fost singura cauză care a condus la instabilitatea pieței diamantelor. Apariția diamantelor sintetice este de asemenea o cauză importantă care a început să ia amploare în ultima perioadă.

Diamantele sintetice care sunt utilizate ca pietre prețioase sunt fabricate prin metoda HPHT (presiune și temperatură mare) . Culorile în care pot fi găsite acestea variază de la galben la albastru, dar pot în mică măsură incolore (sau albe). Culoarea galbenă provine de la impuritățile de azot ce au rămas din timpul procesului de fabricație, în timp ce culoarea albastră provine de la impuritățile de bor. Alte culori, cum ar fi cea roz sau verde, pot fi realizate prin sinteza folosind iradierea. Unele companii oferă de asemenea diamante memoriale crescute prin incinerarea resturilor.

Diamantele care pot fi transformate în pietre prețioase pot fi identice din punct de vedere chimic, fizic și optic (și câteodată superioară) cu diamantele naturale. Diamantele extrase natural au început să întreprindă contra măsuri legale, de comercializare și de distribuire pentru a proteja comercializarea acestora de prezența tot crescândă a diamantelor sintetice.

Capitolul 1: Evoluția pieței diamantelor

1.1.Piața diamantelor brute

Criza financiară globală a avut impact major asupra industriei diamantelor, printre efectele sale negative aflându-se: reducerea producției, scăderea semnificativă a vânzărilor, fluctuații mari de preț și reducerea masivă a locurilor de muncă. Cu toate acestea, investițiile în diamante au rămas o alternativă relativ sigură pentru investitori.

După peste două decenii de majorări ale prețurilor pe fondul cererii în creștere, industria globală a diamantelor s-a confruntat cu un declin.

Criza în industria diamantelor a fost resimțită începând cu septembrie 2008. Principala consecință a declanșării crizei a fost încetarea producției de diamante. Minele companiei De Beer’s din Botswana, Canada și Namibia au fost în mare parte închise obținându-se în primele patru luni ale anului 2009 o producție egală cu 10% din producția obținută în aceeași perioadă din anul anterior.

În timp ce producția începe să repornească încet, unele companii precum Harry Winston Diamond Corporation a decis să anuleze producția de iarnă de la Mina Diavik Diamond din Canada după ce în vara anului 2008 fusese oprită și de-abia pornită în toamnă.

Alți producători au resimțit efecte similare. Rio Tinto și-a închis mina de diamante, Argyle, din Australia în primul trimestru al anului 2009 rezultând o scădere a producției țării cu aproape 90%.

Figura 1: Volumul producției de diamnate 2006-2012

sursa: The Global Diamond Report 2013, Journey through the Value Chain

Producătorii de top au luat măsuri pentru a menține sau pentru a îmbunătăți profitabilitatea în 2012. ALROSA a crescut numărul de contracte pe termen lung pentru a obține o mai bună stabilitate în vânzări. În ciuda scăderii de 20% a prețurilor diamantelor brute, Dominion a majorat producția de la 12% la 14% în 2011, ducând la o creștere a vânzărilor de diamante brute de 49% (măsurată în carate).

BHP Billiton, înainte de a ieși din industrie, a cunoscut o scădere semnificativă a producției în mina Ekati, iar Rio Tinto s-a confruntat cu prețuri mai mici obținute pentru diamante și mai o depreciere a minei Diavik.